Poezie
Cu mâna întinsă
1 min lectură·
Mediu
Afara-i frig și stă să plouă
Si pielea-mi țipă-nebunită,
E-așa de rece și de gri
Încât pe strada acum ar sta
Numai nebunii sau cerșetorii.
Privesc nedumerit o frunză
Purtată în zbor de-o forță superioară,
Și aceiași forță ce frunza in sus o poartă
O-ntreb cu stramoșii mei laolaltă:
- Ce greșeli am făcut eu să am această crudă soartă ?
De-odată te zăresc pe tine:
Frumoasă, suavă, trecând neașteptat
Și făr-să vreau mâna mai mult o-ntind spre tine,
Sperând ca tu să-mi dai un ban,
Nu altcuiva ci unui cerșetor - ca mine!
Grăbită treci, și c-o sclipire in ochi,
Te uiți, ca toți ceilalți, cu milă in spate,
Și din obișnuință mâna in buzunar o bagi;
Dar astea-s clipe din viața ta furate
Și dându-ți seama corpul ți-l intorci -
-și pleci,
Tu mai departe treci
Pasul spre casă ți-l indrepți,
Și eu, uitat de lume,
Cu mâna întinsă rămân pe veci.
012.390
0
Privesc nedumerit o frunză
Purtată în zbor de-o forță superioară,
Și aceiași forță ce frunza in sus o poartă
O-ntreb cu stramoșii mei laolaltă:
- Ce greșeli am făcut eu să am această crudă soartă ?
reia in primele trei versuri aceeasi idee banala, ca pretext pentru ideea din finalul strofei, care, sa-mi fie iertat, e la fel de banala si ar putea lipsi cu desavarsire.
Nu stiu ce sa zic exact, nu vreau sa masacrez poezia, dar simt ca poate iesi ceva bun de aici. Daca ai renunta la capcane facile. Cum e: De-odată te zăresc pe tine:
Frumoasă, suavă. Nu zic ca n-o fi frumoasa, dar poate mi-ar fi mai draga daca mi-ai descrie-o fara clisee.
Aceasta este doar o parere.