Poezii

Foaie albă, un pix ca o baionetă de război. Când scriu curge sânge în loc de pastă... Am avut impresia că încă suntem doi, Dar am avut o excursie nefastă. Și încă mai ridic mâna cu paharul,

VGVulcu Gabriel

0

0

Mă ascund după un pahar, mort... Sunt poetul care vrea tot, De la viață, de la moarte, De la mine și de la oase. Într-un sunet distorsionat De un "te iubesc" scuipat, Renasc, rămân și-o

VGVulcu Gabriel

0

0

În seara asta mă predau umbrelor. Renunț la luptă, renunț la tot. Cu toată iubirea strig: dați-mă astrelor. Ele vor ști ce să-mi dea ca antidot. Mă cufund în vastul Nimic și plâng. Visez

VGVulcu Gabriel

0

0

Îmi accept condiția de a fi un simplu muritor. Dar am dreptul să visez la nemurire. Cine ești tu să-mi tai aripile în plin zbor? De ce vrei tu să mă duci la pieire? Nu te cred cănd îmi spui că

VGVulcu Gabriel

0

1

Nu, nu sunt poet. Și nici artist. Citești asta, dar nu eu am scris, ci cineva trist. A scris-o un copil de care am uitat. Cineva cu suflet pur si nevinovat. Nu scriu poezi. Scriu gânduri si

VGVulcu Gabriel

0

0

Și mergi, și stai, și te-nvârți, și privești... Totul e atât de gri. Parcă trebuia să fie ca-n povești. Și vrei, și speri, și te rogi, și ceri, Ca greierele cu chitara să îți fie alături în cât

VGVulcu Gabriel

0

0

Luminile lumi s-au stins. Cât de romantic pare. Pe străzi, trandafiri și sunete suave de chitară. Azi, orice rău moare. Îngerii șușotesc zâmbind draga mea…Cu câtă grație se poartă… Sunt atât de

VGVulcu Gabriel

0

0

Doare... Cum poate o bucată de beton cu aripi să loveasca așa tare? Nu contează...Mai tare m-ai lovit tu... Ai întors capul și ai zis: \"nu!\" Fără să-mi dau seama, N-ul mi-a trecut prin

VGVulcu Gabriel

0

0

Ziduri groase mă sufocă și mă strâng... Nu sunt Ana lui Manole...Nu am să plâng... Și plouă...Plouă mereu peste pietre înaripate... Și copaci cu coarne-ntoarse... Nimeni nu mai poate să mă

VGVulcu Gabriel

0

0

Lumina e stinsă. Þigarea, la mine în gură, aprinsă. Lângă pat, două sticle zac goale. Umbrele au început să zboare Pereții îmi șoptesc: ești un tâmpit... Bono îmi spune că și el e

VGVulcu Gabriel

0

0

O frunză cade. O lacrimă pică. Un om moare. O stea cade. O lumânare se stinge. O ploaie începe. Un sărut doare. O iubire se stinge.

VGVulcu Gabriel

0

0

Ninge...fulgi mari...fulgi mici... Eu stau pe jos... De ce nu vrei să mă ridici? Oamenii...trec...vin... Încă mai pot... Mai adu-mi un pahar plin... Iubita mea...te iubesc...te urăsc... De

VGVulcu Gabriel

0

0

A venit seara; și mi-a venit și vremea. Luna...frumoasa mea... Ai ieșit în noaptea grea. Te-am așteptat draga mea... Ești frumoasă; cred că ști... Þi-am mai zis? Am plâns peste zi. Am

VGVulcu Gabriel

0

0

Iubesc...Mă simt iubit. Acum vine întrebarea: Asta-i tot ce mi-am dorit? Vreau să te cred când îmi zici că n-o să pleci. Dar bănuiesc că iar o să rămân doar eu, printre vise reci... Îmi spui

VGVulcu Gabriel

0

0

Am început să cred în iubire. Brusc, am cunoscut acea fericire, Fericirea de a fi fericit... Bucuria de a privi tot ce am construit. Apoi, am înțeles, că de fapt nu există... Ce nu

VGVulcu Gabriel

0

0