Cateodata

Câteodată aud un scârțâit... Un mic sunet făr\' de ecou. Mă uit în jurul meu și am impresia Că se surpă lumea. Poate că într-o bună zi O să se risipească totul sub noi Și vom rămâne imobili în neant Sau poate vom pluti de la o fărâmă la alta Până când vom găsi Acea bucățică pe care o numim casă Printre miile de bucăți ce cândva alcătuiau o viață. Dar e oare lumea doar un biscuit Ce stă să se crape Între degetele pofticioase ale unui copil? E lumea doar o inima? Desigur,toate inimile se frâng Căci \"Cine ar putea să suporte ADEVARUL?\" veți spune voi Și totuși pământul e mare față de umilii microni ce alcătuiesc sentimentele Și chiar și inimile frânte se mai lipesc Unele uită că s-au crăpat Că doar nu sunt elefanți Deși poate că și elefanții se rup. Câteodată aud un ecou... Un mic sunet făr\' de scârțâit. Se ciocnește de pereții ființei mele Și are impresia că mă surp. Poate că într-o zi Fisurile mele de caracter își vor face simțit Punctul de vedere Și mii de idei din mine Vor pluti rătăcite în neant. Sau poate, de la idee la idee, Voi găsi adevărata viață. Dar sunt eu oare numai o firavă figurină de sticlă? Ce stă să se crape Sub undele unui cutremur Sunt eu oare doar un gând? Desigur, \"Gândurile sunt menite să treacă\" veți spune voi căci ADEVÃRUL nu suportă contradicție Și totuși, voința mea e prea puternică Să se rupă sub aspra adiere a vântului. Și chiar ființele mai uită Că se sparg de firul vieții Că doar nu sunt elefanți Deși poate că și elefanții se sparg...