când piața victoriei ne înghite pe toți

cu șinele de la metrou încă lucindu-mi în minte

cu zgomotul frânelor adânc înfipt în cap- acolo de unde vin visele

gol cu ochii roșii de nesomn după baia fierbinte

în fața mea pe jos în aceeași ordine ca și săptămâna trecută ca de trei luni încoace

cana cu coniac doza de bere scrumiera pachetul de țigări și bricheta

în față peretele alb gol în spate peretele

nu mă mai sperie hăul din geamuri

același ritual aceeași rețetă care mă ține calm care mă ține aici

(cum pe unii adunatul scamelor sau număratul în gând)

prima cană din două înghițituri și-o țigară următoarele din trei înghițituri și două țigări

apoi sunt un amerindian amorțit fără vise pierdut într-un canion ruginiu fantomatic

când mă trezesc nu e nici dimineață nici seară nici noapte

în loc de ceasul din cap un zgomot de fond și gust de otravă

nu-mi scutur frigul din ochi fumul din păr și din piele

uitarea fluieră în capul meu ca vântul prin stepă sunt singur

nu îmi lipsesc mie însumi