Nu stiu sa iti spun ce imi place la tine, ceva ma omoara, dar ma lasa sa traiesc, poate ca e iubire. Poate ca e privirea ta sau felul tau de a fi, ori tristetea care m-ar omori daca ai
Port în mine atâtea speranțe, atâtea iluzii, încât viața îmi este un zbor indrăzneț spre idealul, care, nu-mi pot închipui că nu se va realiza întocmai.
Caut singurătatea și când o găsesc,
Iubind un suflet care m-a ranit
Sau care nici măcar nu m-a iubit cu-adevărat,
Trăiesc și mor, din ceas în ceas, din zi în zi,
Plângând, sperând că tu ai să revii.
Să-ți dau un semn? Să te
Nu știu ce vreau, nu știu ce pot
Aș vrea să țip, dar n-are rost
Să plâng aș vrea, dar lacrimi n-am,
Să pot vorbi, dar e-n zadar.
Ah, disperarea mă cuprinde...
Să fug... da, ideea îmi
