Doi prieteni
Se plimba pe potecuță O cenușie pisicuță, La gât cu-o mare fundiță Și-o pată albă pe lăbuță. Mândră tare și isteață, Are un defect: e „hoață”. Miorlaie ca s-o hrănești Și-n brațe să o
Decembrie
Suntem doar Eu, TU și restul lumii.. Noi doi în așteptarea lunii. Ce lună? O lună nebună. O lună rece de iarnă Când neaua vrea să se-aștearnă Gene-nghețate, Buze uscate, Mâini
EU, TU si.. marea
Un sărut plin de pasiune, Sufletește o uniune, O atingere la care tremur, O mângâiere la care murmur. Întregește-mă, Alintă-mă, Adoră-mă. Trupurile într-o căldură se topesc, Aripile
Noi doi
Sărutul meu și umerii goi Privirea ta, o zi normală de Joi. Minute în șir privindu-ne Emoțiile copleșindu-ne.. E oare un început banal ? Ochii mi-s plini cu lcrimi de cristal. Îți caut
Mi-e dor
Decât să îmi descrii în cuvinte succinte, Tot ce ți-a trecut sau îți trece prin minte, Mai bine, ține-mi sufletul într-un aer fierbinte; Dezbracă-mi inima de-ale ei gri veșminte! Trupu-mi
Mai vreau
Mai vreau măcar o dată, Să mă trezesc în brațele tale, Mai vreau măcar o șoaptă, Căldura ta și așternutul moale, Mai vreau o sărutare, Cu-ale tale buze moi și pline de savoare, Mai vreau
Dorinte
Ploaia măruntă de vară, Imaginea din zare neclară, Și paginile parfumate din carte, Mă duc cu gandul.. departe! Nici leagănul nu se mai mișcă, Chipul mi-e oglindit în ceașcă, Ochii-mi sunt
Amintire
Tu, monstrule, om naiv și nemilos Pleacă-ți urechea la sufletul meu sfios Cer îndurare și zile să îmi dai Să-ți amintesc de clipele în care te bucurai Ca eu, copil prostuț și mai mereu naiv Îți
Gand catre Mos Craciun
Moș Crăciun este în criză, n-are ce băga-n valiză ; și în loc de bombonele, daruri mici și dulciurele ne aduce câte-o carte să-nvățăm, să avem parte, de o șansă și noroc să îi luăm locul lui
Invitatie unui inger
Iubite înger, atât de frumos ești Seara la geam, când vii să mă păzești. Aș vrea măcar o dată să urc în lumea ta Ia-mă te rog, iți promit: nu vei regreta. Sau coboara tu în lumea mea ; Vreau
Furie [...]
Tu nu știi pe unde-ai pășit - Mi-ai călcat orgoliul- M-ai otrăvit necontenit Cu vorbele in doliu. Te izgoneam... dar oare știi Că tot speram să stai? O noapte-n brațe să mă ții Pe veci, tu
Visare
Muză de ceară cu pletele-n vânt, Satinul cel rosu, peste tine curgând, Astepti cu-ndurare destinul, plângând Asemeni potopului ce-urma să vie, Cu-a sa îndârjire si vitejie ; Si-astepti bucuria
