Vlad Surdea-Hernea

Am mai citit poezii de-ale autorului,și la finele fiecăreia rămâneam cu ceva...dur.Dar la poezia asta ,într-adevăr frumos concepută,finalul e mai lipsit de amplitudine ca începutul.Dar văd că toți laudă extrem de mult pozia,oare ar trebui să mă alătur fanilor?Cred că nu,pentru că mă gândesc prea mult la alte acte lirice.Acte în adevăratul sens al cuvântului,asta e cel mult o scenă în care personajele joacă deși nu își știu rolurile-roluri,de altfel mediocre si nedemne de acei actori.

Poezia asta e mai puternică și dură ca o înjurătură spusă la colțul blocului,și o spun în cel mai profesional mod posibil.Te trezește la realitatea care pare să devină,așa cum spuneți, proastă ca noaptea...și parcă ai vrea să dormi dar ai lucruri mai bune(sau mai banale și deja intrate în uzul maselor) de făcut.Superb act poetic.

Cumva, parcă sărind peste a treia strofă , desprind mai bine ideea de "umbră", mi se pare că strofa aceea e oarecum forțată pentru a accentua o idee care reiese superb din restul construcției lirice. Dar asta e doar o observație indusă de starea puternică pe care o transmite poezia. Când ai ceva de spus,spui-mi se pare că asta faceți aici, și iese minunat.

"alături totuși cresc stejarii
pe parcela lor îngustă
din nod în nod"

Ultia strofă mă face să vad o urmă de speranță,dar nu știu de ce cred că locul și dimensiunea vor tocmai să accentueze imposibilitatea ei practică.Oricum,o poezie care spune ceva, și nu cred că sunt singurul care în urma lecturii s-a uitat pe fereastră și a dat dezamăgit din cap.