Croitorul
În fir negru de mătase Þesut-a codrul căi tăioase, Pavate-n piatră de râu rece Ce-n timp amar prin gându-mi trece. Vicleană-mi rânjește stâna, A voii-mi crude ea-i stăpâna, Prin cânt duios de
VRVlad RusuSinucideri
Blesteme și sinucideri În umbre-adânci mă răscolesc, Iar hoitu-mi printre-atâția ingeri Se sfarmă-n glasul ce-l rostesc. O neființă-atât de pură În iadu-mi se mai zbate-n chinuri, E scrisă-n
VRVlad RusuNeajunsuri
E-n dor înlănțuit Zâmbetul furat De pe o față tristă Și-un suflet sfâșiat Drumurile își plâng pașii Ce le călcau când era viață Și frunzele-nchinau desculții Ce lăsau dor în urma lor Și
VRVlad RusuDoze mici
În ascunzișul tău Zăcea sfârșitu-n doze mici Și-n sticlele ce se goleau De răul ce-l vărsau în tine Și-i dureros să vrei să poți, Te macină dorința de-a trăi, Þi se deschid cumplite răni
VRVlad RusuSpre o nesfârșită decădere
Doresc să sparg oglinda ce mi te arată Cu stânca ce-ai creat-o-n mine Căci ai clădit tristeți morbide Ce-mi sfarmă rostul de a mai trăi Și-mi înfig degetele-n pereții din pământ Ai gropii-n
VRVlad RusuRâsete și note false
Se sfarmă-n roci prin râuri reci Un suflet tricotat în negru Ce-a colindat prin trupuri seci Lăsând în urmă-un gol funebru Cărări croite-n pași nesiguri Își fac drum prin neființă Și unele-s
VRVlad RusuCale catre regasire
Suflă ceață acele divinități absurde Ce răpeau zambete-ale unor oameni fără chip Și se-nchinau spre vest pentru-o-ntoarcere la 180, Trăiau minciuni pictate in alte culori Decât cele ale
VRVlad RusuPierdut in mine
Un vânt rece înalt poartă dulci petale de abis și bătaia sa șoptește doru-i printr-o gură moartă Se trântesc prin vii culori, râd cu sufletele goale, se-ntâlnesc prin sărutări cutremurati de
VRVlad Rusu