Vlad Popescu

Mi-ai distrus indiferența Cu un zâmbet de cristal, Poți ușor să-ți iei licența În băgatul în spital. S-au interpretat aiurea toate gesturile tale Când intens noi ne-am privit, N-am

Ce doare cel mai tare ? Când o viață nimic n-ai făcut vreodată Toți banii de la alții ți-au venit Nici n-ai atins o coadă de lopată Ce să mai spunem de muncit. Când ai iubit fără răspuns

E tristă casa-n care stau E trist tot ce mănânc și beau. E tristă haina ce o port E trist și sufletul meu mort. E tristă gura,fața,ochii, corpul meu E trist c-am fost mințit mereu. E