Tu trăiai din idei,
hrănindu-te cu suflete.
Eu traiam din imagini,
hrănindu-mă cu lut.
Ne țineam strâns de mâini
pentru a nu ucide neființa
și pentru a bea până la fund paharul morții.
Ne
Ieronim a deschis cu două degete fereastra. S-a întins peste pervaz ca o pisică tăiată în două, a împins cactusul slăbănog spre stânga și, cu ochii plecați, a mai rămas o clipă astfel suspendat doar
Aud cum lumea se propaga,
aud si linii ce-mi soptesc,
aud albastru-n gama neagra,
sfere de vid care-si vorbesc
de maini de sunet, de miscare,
de ochi de ploaie si de gand.
Eu simt luminii cerul
Cu unghia ți-am scrijelit nisipul
în căutarea ta.
Cu unghii de carne și nisip
ți-am răscolit pământul,
te-am căutat cu ochiul meu de sânge
în întunericul curgând.
In ochiul meu de piatră și de
Am luat linia și-am încercat-o
pe nisipul negru al cerului –
rotire de unghiuri și raze
în apa pe care-o visez.
Acum tu zbori, zburam și eu
spre apa neagră a dimineții.
Eram și eu și ești și
