Poezie

Te văd, noapte albă!

poezie..

1 min lectură·21 noiembrie 2009

Mediu

Îmi aud moartea.

în clipa asta aș vrea să surzesc.

Aștrii îmi cântă,

Ei îmi iau moartea și o îmblânzesc.

În suflet am încrustată durere -

îmi curge prin vene efervescent -

Aripi de umbră și limbi de foc

îmi învăluie sufletul și-l ucid cu nectaruri.

Nu mă ajută nimeni, toți stau și privesc:

Iadul ceresc mă așteaptă,

Mă-nalț pe cruce și m-arunc în abis

Sărutul promis nu mai vine.

Dar...

Te văd, te văd și inima-mi tresaltă.

Aș vrea să-mi ascund sentimentul

de ironia

buzelor tale păgâne.

Spune-mi,

de ce zeii sunt atât de cruzi?

Ne privesc și râd sfidător,

Împiedică

Ne împiedică

să ne iubim.

Închid porțile cerului

și ne intorc spatele.

Te vreau,

Mai mult decât atunci

când mi-am dorit să mor.

Te vreau,

chiar dacă, asemeni zeilor,

închid ochii și-ți întorc spatele.

001.724

Vlad Maria. “ Te văd, noapte albă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-maria/poezie/13915897/te-vad-noapte-alba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.