Martira propriilor mele cuvinte

Cand ne gandim la feluritele moduri de a provoca rau, de a aduce lumii nenorociri si dezastre,cu totii ne gandim la bombe, la crime, violuri,razboaie, batai. Insa uitam de izvorul tuturor lucrurilor, uitam de cea mai importanta arma, de cel mai ascutit tais: cuvantul. O,cuvantule, cat de mare e puterea ta! Daca raiul ar fi un mar, cuvantul ar fi viermele din el. Daca iadul ar fi un cer innorat, tunand si fulgerand, cuvantul ar fi curcubeul ce apare dupa. Toti suntem manati de defecte,insa nu ne dam seama. Defectele sunt haina ce ne imbraca scheletul si il adapostesc de frig; ele ne fac oameni. Viata e o parodie a eternitatii, sora cu Moartea. Isi arunca unuia altuia venin, ura lor nu cunoaste limite, si totusi,depind una de alta. Ne-am nascut ca sa putem muri. Cuvintele dor, mai mult ca orice. Insa noi nu ne dam seama cat de mare e puterea lor. Daca nebunia mea si-ar intemeia un regat, cuvintele sigur vor trona impunator deasupra a tot. Cuvintele te fac monstru,cuvintele te fac inger. E atat de usor sa fii rece. E atat de frumos sa dai altora iluzii, ca mai apoi sa le distrugi tu insuti. E atat de maret sa ii vezi regretand clipa in care te-au cunoscut, clipa in care si-au pus increderea in tine... E atat de frumos sa vezi ca ei te iubesc ca pe proprii lui frati,iar tu il vinzi ca Iuda. A face rau nu e o bucurie,ci o placere. O placere ce ne-o putem asuma, fie cu multa maiestrie, fie cu multa inconstienta. Dumnezeu exista pentru ca nu exista, si nu exista pentru ca exista? Dumnezeu si Satan sunt doi copii,iar noi suntem punga cu jeleuri ce sta la mijlocul mesei. Asteapta sa fie deschisa si sa fie impartita celor doi copii: unul mie, unul tie. Noi intotdeauna am vrut ceea ce ne-a fost interzis; dar, totusi, vreau cunoastere! Smerenie. Toti vad asta ca o cale catre mantuire, propovaduire. Insa eu nu ma voi injosi. Nu ma voi umili,nu ma voi lasa calcata in picioare, nu vreau sa fiu infranta in razboaie psihologice,nu vreau umilinta! Sunt oameni care se nasc cu un neuron in plus. Oameni care sunt catalogati de catre altii drept nebuni doar pentru faptul ca se afirma,ca nu accepta conceptul de “spirit de turma”. Doar pentru faptul ca sunt independenti, superiori si puternici. Si in fond...vom muri ucisi de propriile arme. Unii vor muri ucisi de un glonte ruginit si vechi,altii de un cutit lung si ascutit, iar altii vor muri ucisi de cuvinte, in nebunia lor lucida...