Poezie
Unei elfe...
1 min lectură·
Mediu
Urăsc acele cuvinte
și acea față de cașcaval
care s-a deteriorat prin buzunarele mele…
erau atît de multe și-mi doream
să-mi țin mîinile în toate…să-mi fie ocupate
căci mereu doream s-o prind pe ea de cur…
ea zîmbea mereu acestui moș sur
pe care-l tot cert cînd mă uit în oglindă
și-i spun să se spele pe dinți
dar el strîngea în pumn o vrabie moartă
zîmbind arătîndu-și gingiile pusti…
-Cum vrei să te mai sărute, moșule?
ea veșnic tînară… ținînd în mîini floare soarelui
care plîngea după rușinea ta pe care anii au făcut-o inerta…
-Cum vrei s-o mai fuți moșule?
cînd îți transpiră fumul ce iese din lulea
și o așchie iți lasă o urmă în pielea-ți zbîrcită
dar cîte urme i–ai lăsat ei?
ai facut-o să arate ca un tigru…
dar ei tot îi mai place să o prinzi de cur…
dar mie nu-mi mai place să tot scriu despre tine!
Lord GRY
002214
0