Poezie
Nesmititul
adrianei
1 min lectură·
Mediu
Þi-am rostit numele,
te-am privit în ochi,
erai mult prea ocupată.
Þi-am zâmbit,
ți-am făcut cu mâna.
Ce poate fi în toate astea obscen?
Ce poate fi în toate astea nelalocul lui?
Ce demon crezi că își ascunde firea
într-un salut?
N-am înțeles privirea ta,
nu o-nțeleg nici acum.
Cât rău crezi că ți-ar putea produce
cuvintele: Salut, Adriana?
Așa că dragă domnișoară Popp,
spre-a te feri pe viitor de supărări
promit aici, acum solemn
că-n viața mea n-o să te mai salut.
013177
0
Nu-mi cer scuze daca te-ai simtit ofensat,pentru ca n-ar folosi la nimic.
Ce sa-i faci, asta-s eu, vesnic cu capu-n nori...:)
A, si inca ceva: de unde ai tras concluzia cu obscenul?!