Partea 1: Laboratorul

(Partea în care, eroul nostru, Florin Candidu, nu face nimic. Fără a-și da seama, trece un șir de teste.) - Bună ziua, Ion Petrovici. - Bună ziua, Nicolai Gheorghevici. - Deci, care este verdictul Dumneavoastră, colega, e bolnav sau nu ? Privirile ambilor bărbați, îmbrăcati în halate albe, destul de îndesați amîndoi, dar de statură diferită, era îndreptată spre un ecran plat gigantic în care se putea vedea, într-o multitudine de ferestre-video mai mici și din toate unghiurile posibile, un omulean scund și slab ce dormea liniștit si dezvelit pe un pat îngust de spital. Din îmbrăcăminte avea pe el doar niște boxeri de o culoare ștearsă și o pereche de ciorapi găuriți la călcîiul stîng și cîrpiți la cel drept. Acel căruia îi zicea Ion Petrovici purta o bărbiță de țap, mustăți bine pieptanate și răsucite la vîrfuri, ochelari de tip pince-nez, cu un papion legat la o camașă de un alb imaculat ce i se întrezăreau în deschizătura halatului. Toată făcătura sa denota un snobism, o acuratețe manierată și ostentatorie de intelectual ce refuză orice catalogare temporală. Celălalt, Nicolai Gheorghevici, era cu un cap mai înalt, avea părul tuns scurt, purta o cămașă albastră, larg descheiată la gîtul masif de taur, încit i se vedea pîna și un început de pilozitate densă pectorală, dar și un lanț din aur masiv. Þinea în mîină un Kleenex cu care își ștergea necontenit perlele de sudoare de pe gît, față și fruntea-i lată. I se simțea de la o poștă nervozitatea cauzată de incompatibilitatea persoanei lui cu acest laborator trufat cu aparataj tehnic de tot soiul. Se aflau într-o cameră hexagonală, fără ferestre, dar destul de spațioasă. În afară de partea cu o ușă blindată și capitonată, echipată cu un detector ocular pentru acces, pe fiecare din ceilalți pereți se găsea cîte un ecran de control similar cu acel pe care-l urmăreau bărbații, iar sub ecrane era instalat cîte un pupitru cu o multitudine de manete și beculete de semnalizare. Doar unul din cinci, în fața căruia se aflau Ion Petrovici și Nocolai Gheorghevici, era funcțional în acel moment. În mijlocul acestui buncăr erau amplasate în triunghi trei birouri masive echipate fiecare cu cîte 2 ecrane și pe care se mai înghesuiau o multitudine de alte aparate ce funcționau în timp real și umpleau spațiul cu un zumzăit continuu. Din cînd în cînd imprimantele de pe birouri regurgitau în panerele rezervate cîte o foaie plină cu o puzderie de cifre și curbe, care-și așteptau ceasul descifrării. - Nicolai Gheorghevici, observările pe care le-am efectuat pînă acum și descifrarea datelor, denotă că subiectul FGT 785 prezintă caracteristici ce ne lasă să suspectăm un grad înalt al probabilității unor dereglări considerabile. Am identificat incontestabil anumite riscuri. - Matale, Ion Petrovici, să-mi spui clar: da ori ba! Este tipul bolnav sau nu?! - Diagnoza definitivă este încă în curs de procesare... Vedeți și Dumneavoastră că toate aparatele de control sînt funcționale, dar primele rapoarte denotă clar că... - Ascultă, dragă, matale știi cît mă costă pe mine o zi de „observări” de-ale voastre? Cu experiența dumitale ar trebui dintr-o privire la necăjitul ăsta să-mi spui: „Da, e bolnav” și basta! Crezi că poate să-și permită contribuabilul cheltuielile de întreținere? V-am pus la dispoziție toate mijloacele necesare, și pentru ce rezultat? Deciziile voastre ajung în mediu cu 3,7 zile mai tîrziu decît înainte! Am statistica la dispoziție... Nu era pentru prima dată cînd Ion Petrovici Bisturiu trebuia să țină piept șefului. Și, deși era obișnuit, apucăturile lui de bădăran îl cam scoteau din sărite. Știa că era un om periculos, capabil să taie în subalterni ca în curechi, dar se simțea în relativă securitate. Toată viața a respectat și rămas fidel procedurilor. Avea răspuns absolut la fiecare ieșire colerică de-a lui Nicolai Gheorghevici Bounegru. Experiența de viață îi dicta o ținută detașată și un calm linear, însă astăzi îi venea mai greu, totuși, să-l mențină. Sfatul predecesorului său – „Mai bine să scrii și să nu faci decît să faci și să nu scrii” – l-a urmat de-a lungul întregii cariere și nu a dat greș niciodată. Și de data aceasta era înarmat cu o mapă întreaga de procese verbale care îi acopereau spatele orice ar spune Bounegru. - Înțeleg graba și nemulțumirile Dumneavoastră, dar, spre regretul meu, timpurile cînd puteam lua noi singuri decizii au trecut... Conform procedurii în vigoare și deciziei Comitetului pentru Securitatea Statului din 24 aprilie 2001, noi nu mai putem veni decît cu aprecieri, iar decizia finală este luată de catre Colegiul de Experți în Normalitate. Anume CEN-ul, din care facem ambii parte, desigur, decide de diagnoza finală. Iar CEN-ul nu se reunește decît o dată pe lună. Apropo, un raport intermediar a fost deja adresat colegilor din CEN de la Securitate (aici Bisturiu a arătat semnificativ cu degetul spre tavan) acum exact două zile și așteptăm și opiniile dumnealor. - Mama lui de birocrație..., raspunse Bounegru, avîntul sau mînios fiind stins de discursul sacadat și calm al subalternului. Cîtă dilapidare de resurse în dodii! Bine, zici că ai trimis la Securitate raportul? Am un om acolo. Am să-l sun să urgentăm procedura. La următoarea ședință a CEN-ului neaparăt trebuie tranșat. Ori – ori. Dar așa nu se mai poate. Ne vînzolim cu nenorociții ăștia, dar banii se cheltuie... Șeful a tras un fotoliu cu roți de la un pupitru dezactivat și si-a trintit sutadouazeci de kilograme în moalele lui. A aruncat șervețelul de hîrtie ud și mototolit într-un coș de gunoi încercînd să-l nimerească de la distanță. A ratat, bineînteles, dar nu a schițat nici cea mai mică mișcare pentru a-l ridica de jos. - Ia loc și tu, Ion Petrovici, să vedem ce avem noi aici. Bisturiu și-a adus jilțul său de la unul din acele trei birouri și s-a așezat alături. Privind intens „pacientul”, care dormea aparent liniștit în continuare, Bounegru a rostit scrîșnind din dinți: - Futu-i mama lui de parazit... Îți mănîncă zilele... Hai, zii, profesore, ce are ăsta? - Subiectul respectiv a fost interpelat în timp ce-și manifesta nemulțumirea față de prețurile practicate în supermarketul „Belșug”, atunci cînd casierița i-a refuzat cartela bancară pe motiv că a depășit creditul acordat de bancă. După asta a fost internat la noi. Oficial, subiectul FGT 785 este în detenție pentru încălcarea ordinei publice. Conform procedurii, subiectul crede că este încarcerat. Același lucru a fost comunicat și familiei pacientului. - Da-da, știu, bună gaselnița asta. Ucidem doi iepuri dintr-una. El crede că-i la dubă, ha-ha! Într-o cameră individuală, încalzită bine, cu pat, televizor, ziare și cărți, și alimentație variată, și tot, ha-ha!, rîdea în hohote. Și-a scos un alt Kleenex din buzunar. Să vezi ce rapoarte bune avem acum despre condițiile de detenție! Măcar atîta folos..., a tăcut la fel de brusc cum începuse. - FGT 785 a trecut deja 75% din testele preconizate, continuă impasibil Bisturiu. - Așa, și? Testul televizorului l-ați făcut? - Da, subiectul privește cu atenție jurnalele informative, dezbaterile publice propuse de noi. - Așa. Cum reacționează? - Comportamentul lui este unul extrem de dubios. Nu exprimă sentimente de ură și nu comentează. De cele mai multe ori rîde, ori zîmbește. - Asta-i bun! Ce pondere are testul? - Are o pondere de 15. - Puțintel, dar e bine. Și testul cu curvele? - Oficial se chiamă „Testul gradualității orientării sexuale”. - Lasă-mă cu „oficial”-ul tău! Zi cum reacționează! - Agentul nostru „Sveta” a intrat de mai multe ori la el sub pretextul controlului anumitor formulare și de a-i lua amprente digitale, îmbracată în uniforma descrisă în procedură. - Bună uniformă, ha-ha, chiar eu i-am făcut design-ul! Cu țîțele pe jumate afară, cu mini-fustă, tot la loc! Eeehhh, că bine ne-am mai distrat atunci! Și ce-a făcut ăsta? - Nu a reacționat deloc în pofida gesturilor cît se poate de explicite ale agentului de sex feminin. - O-ho! Astai bun! E pederast, deci? - Din păcate, nu este. Nu am detectat nicio anomalie hormonală sau cromozomică în urma analizelor. În plus, așteaptă cu multă nerăbdare vizitele soției. Are și doi copii. Nimic îmbucurător aici... - Daaa... 50 la 50. Păcat. Deci este un hetero. Asta-i rău. Își iubește, zici, soția. Asta-i bine. Tre să fii nebun ca să reziști „Svetei”. Iaca eu unul nu pot, Ha-ha! Matale poți? - Eu nu-mi permit relații cu colaboratorii, dar recunosc că metodologia testului este de un nivel foarte înalt. - Bun, lasă. Ponderea? - 20 de puncte. Dar profilul hetero nu ne permite să avem un scor maxim, necătînd la fidelitatea conjugală, care, în mod cert, este un factor agravant. - Drăcie... Bere i-ați dat? Bea? - Conform procedurii, Nicolai Gheorghevici. I-am dat, dar nu bea. - Iaca! Am zis eu că-l avem! - Nu aș fi chiar atît de categoric... La modificarea parametrilor testului, s-a dovedid că subiectul nu consumă doar bere de calitate proastă, autohtonă. Din pacate, a savurat cu plăcere din berile de înalta calitate de import... - Canalia... adică nu-i place berea noastră? Ia stai că-l pocnim aici. Nu avem noi un indice al patriotismului pe undeva? - Nu originea berii este cauza... - Da ce, te pune cineva s-o scrii? Ș-apoi unde ai văzut bere bună la noi? Scrie și tu că nu bea bere autohtonă. Punct! Cîștigăm ceva procente la dosar. Care-i ponderea la „patriotism”? - Mare: 30 de puncte. Dar nu ține, căci, confruntat cu testul la vin și votkă, procentajul de la patriotismul consumeric este practic anulat. Subiectul nu consumă votkă de niciun fel, indiferent de origine, iar vin bea numai din acele alese. Apropo, cele autohtone, sînt apreciate în mod special. - Hmmm. Rău. Bounegru a tăcut și privea ursuz în continuare cu o ură de nedescris la ecran. De odată fața i s-a luminat: - Stai, zici că nu bea votkă. - Nu. Refuză. De niciun fel. - Păi nu-i asta bine? Excelent! Cît avem la punctaj? - Cam puțin, dar ceva-ceva se adună și cu acest indicator, într-adevăr, însă din nou am detectat o complicație: FGT 785 a acceptat, cu cea mai mare placere, un păhărel de țuică de prune de fabricație artizanală, re-echilibrînd parametrii referitor la... Bisturiu nu a terminat fraza. Șeful se făcu roșu de mînie și zbieră la profesor: - Ce fel de echilabrare?! Nicio echilibrare în mă-sa! Este un comportament antisocial, ce aduce pagube atît economiei naționale cît și sănătății publice! Asta să-mi scoți în raport, nțeles?! Pe voi să vă asculți, apoi totul se echilibrează. Consumul de țuică de prune este o provocație îndreptată împotriva Statului! Punct! Mai departe. Testul cu hăleala? - Aveți în vedere „Compatibilitatea alimentară”? Șeful făcuse o mutră acră, agasat de pedantismul profesorului, dar acesta nu l-a lăsat să scoată nicio replica și a continuat: - Observatul are un comportament alimentar care prezintă semne alarmante și care agravează și mai mult scorul riscului incompatibilității societale. Subiectul cercetărilor nu ține post, dietă sau oricare alt tip de regim. Nu am atestat nicio restricție alimentară pe care să și-o fi impus. Acceptă cu cea mai mare curiozitate și plăcere bucate exotice. Un factor particular agravant este interesul pentru bucatele ebraice, deși FGT 785 nu este evreu. Cuplat cu plăcerea cu care a degustat din prăjiturile arabe, scorul riscului la testul „compatibilitate alimentară” este unul maxim. Lipsa de interes față de produsele de sinteză de tip „fast-food” ne permite să mai adăugăm cîteva puncte adiționale la acest scor! - Iată! Bounegru mai nu a sărit din fotoliu. Uite, vezi, cînd vrei! Așa îmi placi! Zii înainte! Mămăligă, plăcinte a mîncat? - Da, cu cea mai mare plăcere, dar nu am considerat că este un factor atenuant. - Bravo! Așa se lucrează, nu „echilibrare” de doi bani. Bun, ce-i cu cărțile? Asta are pondere mare, nu? - Da, într-adevar, Nicolai Gheorghevici, „Discontinuitatea cu realitatea prin lectură” reprezintă tocmai 50 de puncte în ponderea evaluării. Bounegru s-a ridicat în picioare. S-a apropiat de ecran și a rostit cu un ton grav de conspiraționist fără ca să-si rupă privirea de la ecran: - Avem mari bătai de cap cu cititul ăsta. Avem nevoie de timp, dar nu este. Nu-i nimic, noi lucrăm în aceasta direcție. Împreună cu Ministerul Educației încercăm să optimizăm procesul educațional. Începem de departe. Am închis deja cîteva școli în localități periferice mici. Ne temeam că nu va trece, dar atunci cînd se lucrează bine cu publicul, înghit totul. În următorii ani vom scoate citirea din program. S-ar putea mai repede, dar ne lipsesc resurse. Ne gîndim să punem computere și ecrane tactile în toate școlile. Ministerul Economiei, la rîndul său, va pune la punct niște chestii cu editurile... Încetișor, pas cu pas... Nicolai Gheorghevici a tăcut visător... Dar reveni brusc la realitate și recăpătă mutra acră de dinainte: - Bun. Zii, ce-i cu citania? - Observatul este foarte grav la acest capitol. A suferit modificări ale mecanismului cognitiv irecuperabile din cauza cărților numeroase pe care le-a citit pină acum. În plus, descompunerea continuă. Testul „volumului nou” a demonstrat că ne aflăm în fața unui element extrem de periculos. A citit cartea necunoscută dintr-o suflare. Mai rău, nota direct pe paginile cărții. Am descifrat notele subiectului și am constatat că mecanismele de stocare cognitivă sînt supra-solicitate și absolut rigide. FGT 785 aplică procedura chestionării oricărei informații noi primite. Imposibil, din acest moment, să intervii cu un program informațional de modificare a perceperii realității sociale. - Ah spurcăciunea... Cică s-a protejat, zici? Nu-i nimic, băiețel, te doftorim noi... Cu agresivitatea cum stă? A opus rezistență la arestare? - Nu, niciun fel. Atîta doar că cere într-una să-i respectăm drepturile. Dar din momentul în care acțiunile noastre nu contravin codului procedural, observatul este foarte amabil și politicos... - Normal, e deranjat rău. Nu poate un om sănătos la minte să nu se revolte atunci cînd este arestat. Un om normal este agresiv, luptă, se mînie, are dușmani pe care îi combate cu vehemență. Ziceai că mai ai 25% din teste de efectuat. Cazul ăstuia e clar ca „bună ziua” pentru mine, dar totuși, ce-ți rămîne încă de văzut? - Analizăm în prezent, vedeți scanerele? activitatea cerebrală a observatului în timpul somnului. Încercăm să captăm undele electromagnetice emanate de scoarța cerebrală pentru a le traduce în imagini. Cu alte cuvinte, încercăm să descifrăm visele „pacientului”. Sînt sigur că rezultatele acestor teste ne for aduce elemente foarte... În acest moment bărbatul de pe ecrane a început a se mișca. Cei doi au înmărmurit în fața ecranului. FGT 785 s-a întins, s-a așezat pe marginea patului, apoi s-a sculat și a făcut cîteva mișcări energice de gimnastică. A băut puțină apă din carafa de pe noptieră. A luat un ziar, l-a rasfoit, apoi l-a aruncat de unde l-a luat. S-a apropiat de un buton, amplasat lîngă ușă și a apăsat. În laboratorul celor doi a sunat ceva și a început a clipi o luminiță roșie. Profesorul s-a grăbit să apese un comutator și să răspundă: - Vă ascultăm, doriți ceva? - Da, dacă se poate, aș dori un stilou și o foaie de hîrtie curată, vă rog. Pot trimite o scrisoare? - Desigur, este dreptul Dumneavoastră. O să vi se aducă totul în cîteva minute. - Vă mulțumesc mult. Bounegru s-a uitat triumfător la Bisturiu. - Să nu uiți să-mi pui și asta în raportul final. Ce om normal constituit scrie scrisori astăzi? Și scrisoarea numaidecît s-o coși în dosar. Hai, descifrați mai repede visele păcătosului ăsta și la CEN cu el! Toate boxele trebuie să fie libere în 4 zile maximum. Cică băieții de la Securitate pregătesc o lovitură-trăsnet la nu știu ce cenaclu ori club de lectură... Naiba să-i știe ce și cum, dar promit 5-7 indivizi noi. Și-așa nu ajung locuri... Hai, te-am lăsat, colega! Șeful l-a tipărit amical pe umăr pe Ion Petrovici, gest pe care acesta nu-l agrea deloc din cauza că-l considera de o familiaritate exagerată. Sutadouazeci de kile s-a îndreptat spre ușă, și-a apropiat ochiul drept de identificatorul ocular și a așteptat pînă un clănțănit ușor și un semnal luminos i-au indicat că poate deschide. În pragul ușii însă se opri de parcă uitase ceva important. S-a întors spre Bisturiu și-l întrebă: - Eeee, khmmm, agentul „Sveta” este astăzi la post? - Da, desigur, Nicolai Gheorghevici. - Bine, hai noroace, profesore! Și trînti ușa.