Poezie
Dezgheț
1 min lectură·
Mediu
Timidă
Ca un copil cioplind
În chipul unui străin,
Primăvara,
Sfidînd cataracta iernii,
Se strecoară, verde,
În retina ochiului
Prins în cristale
Simetrice de gheață.
Perfidă
Această topire a iernii,
Copilăroasa...
- Hai, fii cuminte!
- Hai, fii serioasă!
Și iată: văd o trecătoare:
Cumpără pîine lăcrimînd.
- Te doare?
- Nu am nimic, băiete, nu am nimic.
E doar blestemata de
Primăvară...
Și iată: plîng fără vină
Oameni în stradă,
Și-alerg de la unul: „Te doare?”
La altul: „Te doare?”, „Te doare?”,
„Te doare?”, „Te doare?”, „Te doare?”...
- N-avem nimic, băiete,
Simțim doar așa, un fel de...
Dezgheț...
- N’avem nimic, băiete, n-avem nimic;
E doar (ne)simțita
De Primăvară...
001407
0