Vitalie Romancenco

Rătăcesc printre umbre De e zi sau noapte. Aud numai suspine, Triste ecouri si șoapte. Ce jalnic e trecutul Ce-mi persistă in cale! Îmi pierd echilibrul Și orice speranță

Un copil m-a intrebat: De ce frunza cade? Eu i-am raspuns: Ea moare. Și el a plâns, a plâns amarnic... Nu puteam sa cred ca-l doare.