Visovan Loredana Rodica

Flori de gheaţă la ferestre Nici natura nu mai creşte Fir de iarbă sănătoasă Nici frunză melodioasă. Azi ,poporul Tău iubit, Pare tot nemulţumit. De le dai Tu sănătate, Ei iţi cer

Așa ușor tu azi renunți La ce a fost odată Nu pot să cred că nu mai simți Iubirea cea curată Văd nuferi albi în ochii tăi Iubirea nu dispare În suflet simt norii cei grei Cu ploaia

Din miile de oameni Pe tine te-am ales Din miile de stele Iubire am cules Cununa împletită Din razele de soare Și flori multicolore Iubirea mea cea mare Ești îngerul din vis Ce-n noapte

Luna de pe cer aș vrea Să strige acum în locul meu Ce dor îmi e de chipul tău Și te iubesc \"suflet al meu\" Și-n seara asta-s fără tine Și stele cad din ochii mei Dar tot mai sper la nopți

Sufletul se scurge Ca picurii de ploaie Curg din vina ta Lacrimi în suvoaie Ploaia care curge Din sufletul meu Curg din vina ta \"Îngerașul meu\" Eu ți-am oferit Dragoste , putere Tu

Stau și privesc În urmă anii mei Oare am un regret, Ce n-am trăit în ei ? Acel regret ești tu Că nu ai aparut Cu mult timp înapoi În anii mei cei grei. Mă-ntreb ce-i de făcut, Să fim noi

Dragostea e floarea rară Ce în suflete ne crește Dacă este îngrijită În veci nu se ofilește Dragostea e ca un soare Ce-ncălzește sufletul E ca steaua sclipitoare Și ca Îngerul cel bun De

Când prima oară te-am văzut Un flutur mi-a zburat în suflet Dar nu stiam că va rămâne Pe veci în suflețelul meu Cu timpul l-ai făcut să crească Acolo într-un loc secret Și astăzi vrea să-ți

Sufletul mi-e trist Și fără mângâiere Și inima mă doare De nu mai am putere Putere să trăiesc Fără iubirea ta Fără de sărutări Și mângâierea ta Iubitul meu acum Când norii ne apasă În

Amurgul serii se lasă ușor, Peste pleoapele, falnicilor codrii Numai izvorul se-aude nițel, Și freamătul lin al dulcelui vânt. E seară si noi ne-ntindem pe iarba, Cu colțu-i firav , de-un

Zilele trec ,ca pasărea călătoare, Pe cerul albastru ,aproape de nori, Și noi șuierăm, mai tare ca marea, Cu valuri spumoase în zile cu ploi. De ce ne ascundem, de dragostea noastră, Ce

Nu știu ce e acum În mintea ta iubire Nu știu și nu am cum Să intru fără știre Să văd dacă acolo A mai rămas ceva Din dulcea ta iubire Ce-o arătai cândva. În seara asta tristă Pe

Aș da luna ,soarele, Marea și ogoarele, Să fi lângă mine acum, Și să simt al tau parfum. Luna de s-ar transforma Vreau să fie casa ta. Soarele de ar orbi, Eu mai tare te-aș

Stau și privesc cum soarele răsare, Simt cum în piept, o rază îmi tresare E raza fericirii , e raza iubirii. Iubirii ce o simțeam odată. Þi-am dat din suflet tot ce aveam, Þi-am dat din inimă