Virginia Popescu
Verificat@virginia-popescu
„Un coup de dés, jamais n'abolira le hasard - Mallarmé”
Facultatea de limbi straine Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi Profesoara de franceza, specializată în traduceri literare
Colecțiile lui Virginia Popescu
ca să-l parafrazez pe Guță Popândău care spunea că \"Iubirea e un lucru foarte mare\", am să spun și eu: \" A scrie un mic haiku e un lucru foarte mare, pentru care trebuie să muncești foarte mult\".
Din zecile de caiete în care tot exersez de mai bine de un an, nu știu dacă aș putea să selectez câteva care să mă mulțumească pe deplin, ca să nu mai vorbesc de cerberii haijini. Cu cât te străduiești mai mult să scrii haiku, cu atât îți dai seama cât ești de departe de el.
Dar nu poți să te oprești sau să te întorci din drum.
Spuneam eu odată că mă simt o biată furnică escaladând muntele Fuji.
Acum cred că înțelegi mai bine.
Îți mulțumesc de trecere!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
mi-ai făcut o surpriză mai mult decât plăcută. În ultimul timp nu am mai intrat deloc pe Agonia datorită unor probleme de sănătate ale soțului meu care m-au ținut departe de lumea literară.
Poate nu intram nici acum, dacă cineva nu mă trăgea discret de mânecă.
Poate e timpul să revin încet-încet la vechile preocupări care-mi erau dragi...
Îți mulțumesc mult pentru cuvintele de suflet, dar mai ales pentru faptul că mi-ai amintit de promisiunea făcută:să-mi continui firul amintirilor care așteaptă să iasă la lumină...
Pe textul:
„Eu cred în minuni" de Virginia Popescu
a celor trei haikuuri, dar la primul rămân în continuare la părerea mea.
Frunza veștedă nu înseamnă umedă, am dat explicațiile din dicționarul de sinonime.
Apoi toamna sunt multe zile însorite și chiar fierbinți.
Ceea ce am vrut eu să exprim este pe de o parte ideea de singurătate, tristețea, pe care această frunză veștedă, uscată, ruginie, etc. nu face decât să o sublinieze.
Citind primul vers, te aștepți la ceva anume, dar ultimul vers dărâmă totul printr-un paradox. Ori, din câte știu eu, paradoxul se folosește destul de des în haiku.
Dar fiecare are propriile percepții. Eu am explicat din punctul meu de vedere.
La al treilea, ai realizat într-adevăr ceva frumos.
Felicitări!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Soarele din haikuurile mele tânjește după vara care a trecut, așa cum tânjesc și eu.
De aceea mă bucur de fiecare zi de toamnă însorită, de fiecare petec de cer senin și chiar de o frunză îngălbenită care vine să-mi țină tovărșie pe o bancă din parc...
Îți mulțumesc de trecere prin toamna mea!
Tu rămâi aceeași persoană sensibilă pe care o știu.
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
În ultimul timp vin din ce în ce mai rar pe aici și îmi face mare plăceere când văd că prietenii nu m-au uitat.
Cu același respect și prietenie!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Ai reușit să refaci imaginile de la haiga!
Asta dovedește că binele învinge întotdeauna!
Pe textul:
„Haiga de toamnă în lanț" de Cristina Rusu
De aceea e bine să vadă ochiul critic.
Cu frunza veștedă nu sunt totuși de acord.
Îți dau sinonimele din dicționarul de sinonime:
veșted,ă = 1.ofilit, uscat, trecut, fanat (fr)
2. palid, șters, vlăguit.
Sinceră să fiu, nici mie nu prea mi-a plăcut \"frunza veștedă\".
Am oscilat între: veștedă și uscată.
Au același număr de silabe.
zi însorită -
lângă mine pe bancă
frunza uscată
La al treilea, ai perfectă dreptate.
Și mie mi-a plăcut imaginea, dar dealuri cu o singură turmă, nu prea merge.
O să-l mai gândesc.
Mulțumesc mult, dragul meu coleg și cârcotș !
Te mai aștept!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
De când mi-am mutat ambasada pe Agonia franceză, mi-am schimbat și felul de a gândi, adică gândesc mai mult în franceză.
Îți mulțumesc mult pentru felul tău de a vedea lucrurile, de a scote efecte inedite din modestele mele haikuuri.
Dar asta ține, cred eu, de marea ta sensibilitate...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Ruine alături de catedrale, turnuri înclinate, trepte care urcă spre înălțimi nebănuite, poduri arcuite peste ape învolburate, gondole, tablouri țesute în lumini pastelate, o armonie de culori și umbre care te prinde într-un adevărat vârtej...
Felicitări Cristinei Rusu, Danei Ștefan și tuturor celor care ne-au oferit această excursie de neuitat!
Pe textul:
„Orașe, oameni, viziuni" de Cristina Rusu
să mai spui ceva deosebit. O să încerc totuși ca fiică de podgoreni de pe meleagurile Moldovei să zic și eu ceva: se spune că via lăcrimează când i se taie corzile primăvara. Toamna ea își dăruiește roadele celor care au muncit și au îngrijit-o. Poate că în lacrimile acestui copil sunt și cele ale viei care nu a reușit să-i dăruiască nimic.
Un haiku impresionant care și-a meritat din plin locul pe podium.
Felicitări Petru Ioan Gârda pentru stea, pentru premiu și la mai mare!
Pe textul:
„Cules de vie" de Gârda Petru Ioan
Totul învăluit într-o nostalgică tristețe a resemnării.
Un poem care te poartă departe spre orizontul unei aștepări...
Pe textul:
„volute" de George Pașa
Bine ai venit alături de noi!
Pe textul:
„Haiga de toamnă în lanț" de Cristina Rusu
Dacă l-aș fi scris în forma ta luam poate un premiu, dar eu consider că surpriza stă în ultimul vers.
În forma pe care i-am dat-o eu, acest haiku s-a clasat doar pe locul 4, ceea ce nu e chiar rău printre cei vreo 55 de culegători.
Îți mulțumesc de trecere!
Și eu ți-am făcut o vizită în contumacie, dar nu am fost prea inspirată să-ți las un comm frumos. Voi reveni.
Sper să-mi revină odată cu sosirea ta.
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Mi-am petrecut copilăria și adolescența pe dealuri însorite, printre vii și livezi.
Nu exagerezi când spui că am legătură cu zeitățile naturii. Sunt o ființă telurică, legată puternic de pământul din care-mi trag seva, dar aspir mereu spre lumina solară și spre stele.
Îți mulțumesc pentru vizită care îmi aduce o briză de pe Mediterana...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Bun venit de pe meleagurile Sucevei pe Agonia și pe pagina mea!
Îți mulțumesc pentru urări și îți urez mult succes!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Felicitări și mult succes pe mai departe!
Pe textul:
„Necazul unui caiețel" de Vali Slavu
Cu acest haiku am participat la concursul lunar care a avut drept kigo, termenul \"cules\".
Ce ar putea culege o pânză de păianjen toamna? Doar câteva boabe de rouă.
Îți mulțumesc pentru trecere și vizualizare!
Te mai aștept!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
fără să vrei în vârtejul vieții cotidiene.
Un ritm halucinant din care cu greu te poți desprinde pentru a-ți găsi câteva clipe de răgaz, de liniște sufletească, de lectură a unei cărți sau câteva momente de meditație.
Angela a surprins în acest poem cu o artă magistrală ritmul infernal în care suntem prinși zi de zi, din care răzbate dorința ascunsă către liniștea spirituală și sufletească a poetei, a femeii zilelor noastre.
Un poem care ne pune pe gânduri...
Pe textul:
„abur cotidian" de Nache Mamier Angela
Ei bine, iubesc toamna, pentru beția ei de culori, pentru marea ei dărnicie, pentru forța cu care soarele mai luminează, pentru ploile de stele și pentru ultimii fluturi care poartă pe aripile lor speranțele și visele noastre de frumusețe și puritate.
O să-ți dedic acum câteva din gândurile mele mai vechi despre toamnă:
Sânii grei ai toamnei
atârnă-n ciorchinii din vii.
Misterul toamnei
fierbe-n adâncuri de pivniță.
Toamna e ca regele Midas:
tot ce atinge se transformă-n aur.
Deasupra pomilor ruginii,
cerul și-ntinde năframa de-azur.
Toamna se plimbă prin parc,
pe-un covor de frunze aurii.
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
într-adevăr foarte frumos, dar este a ta, nu a mea.
Asta înseamnă că îți aparține jure et facto.
Eu mă refeream la cuvântul \"nepătat\" sugerat de tine la al doilea haiku care nu-mi sună prea bine la ureche.
Dar s-ar putea să fie doar ceva subiectiv.
În legătură cu termenul \"nor\" a fost o observație personală, nu am vrut să evit nici cuvântul nor nici cer. Cuvintele mele nu au avut nicio legătură cu observațiile tale. Eu vreau să-ți spun că te apreciez foarte mult și-mi place cum gândești.
Îți mulțumesc pentru vizită și îți urez multe succese pe toate planurile!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
