Virginia Popescu
Verificat@virginia-popescu
„Un coup de dés, jamais n'abolira le hasard - Mallarmé”
Facultatea de limbi straine Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi Profesoara de franceza, specializată în traduceri literare
Colecțiile lui Virginia Popescu
Eu, de oameni diferiți,
Căci vă spun ce-a spus Băsescu:
-Școala scoate doar tâmpiți!
(Emilian Bodea)
Gura președintelui
Numai adevăr grăiește...
Știe de la fiica lui
Care zilnic se tâmpește.
Pe textul:
„Un șmecheraș în pragul bacalaureatului" de Vali Slavu
\"Credeai c-o să-nveți a muri vreodată arsă de vie,
de atâta ipocrizie,
încât doar vanitatea mea o mai poate egala?\"
Ce era să mai răspund?
Mai putea Vad Guzum să mă redea pe mine mie?
Atunci i-am înălțat doar o rugă
în metru nichitstănescian:
\"Iartă-mă și ajută-mă
și ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.\"
Pe textul:
„Odă ipocriziei" de Vad Guzun
Demne de un maestru ca dumneavoastră...
O mică replică:
noapte de vară -
pe lac, luna își spune:
\"să sar la broască?\"
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„Haiku-uri" de Djamal Mahmoud
\"Să renunțăm la picioare,
pentru că mersul e-o vanitate,
Să renunțăm la privire,
pentru că ochiul e-o vanitate.
Să renunțăm la auz pentru că urechea
e-o vanitate\", mi-a spus mie Savonarola...
Eu i-am răspuns cu cuvintele propriului său daimon:
\"Te aud și ce să fac eu,
chiar dacă te aud ce să fac eu,
eu ce pot să fac eu?\"
Atunci Nichita disperat mi-a răspuns:
\" Nu te mai schimba în cuvinte, precum mi-a spus mie daimonul meu!
Cuvintele sunt o vanitate, ba chiar și necuvintele.
Transformă-te în cele patru elemente, într-o salamandră,
să arzi în focul cunoașterii și să renaști precum phoenixul...
\"Eu pământ, eu apă, eu aer, eu foc, eu salamandră eu phoenix?\", am urlat eu îngrozită.
\"Atunci Pușca și cureaua lată\", a mai strigat Nichita...
Atât am mai apucat să aud și-apoi...\"FOC!\"
Pe textul:
„Odă ipocriziei" de Vad Guzun
Și Bacalaureatul
Sunt examene formale
Ce acoperă rahatul.
Trăim în minciună
(Petru Ioan Gârda)
Minciuna stă la Bac pe masă,
Lângă cafeaua foarte tare.
Se simte ca la ea acasă,
Nicicând n-a fost atât de mare...
Pe textul:
„Un șmecheraș în pragul bacalaureatului" de Vali Slavu
Fiule, îți spun la rece:
De Bac să nu ai vreo teamă!
Ce e val, ca valul trece.
Nu-l băga prea mult în seamă!
Pe textul:
„Un șmecheraș în pragul bacalaureatului" de Vali Slavu
Nătărăii sunt în frunte.
Cine poate să înfrunte
Portofelul lui Popescu?
\"Nu spera când vezi mișeii,
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte.\"
Glossă - Mihai Eminescu
Pe textul:
„Un șmecheraș în pragul bacalaureatului" de Vali Slavu
Dacă-mi aduc bine aminte,
Mereu, pe listă, președinte
A fost bătrînul Caragiale.
(Vasile Ilin)
Bacalaureatul este
Doar un lanț de slăbiciuni...
Portofelul e-o poveste;
Cont-ținutul cu minuni.
Bine zis-a Caragiale
Cu Bacalaureatul lui:
A ajuns la Haimanale
Grosul portofelului.
Pe textul:
„Un șmecheraș în pragul bacalaureatului" de Vali Slavu
liniștită ca un gând
drag Virginiei
(George Ene)
noapte de vară -
pleoapele se-nchid ușor
pe ochi obosiți
Noapte bună!
Mulțumesc pentru acest frumos micropoem, George Ene!
Mă bucur să întâlnesc un ploieștean îndrăgostit de haiku...
Cu stimă,
Virginia
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
pe buza parapastiei
fraga nimanui!
(Petruț Pârvescu)
Frumos semn, Petruț Pârvescu, îți mulțumesc
și te mai aștept...
Am totuși o mare nelămurire: ce înseamnă \"andaca\"?
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
dar adineaori mi s-a arătat Savonarola care mi-a zis:
\"Să ardem toate bibliotecile ca să se facă scrum toți șoarecii de bibliotecă! Cititul e o vanitate ca și șoarecii de bibliotecă. Să ardem vanitățile și pe vanitoși!\"
Chiar adineaori mi s-a arătat Savonarola (Era vis sau realitate? Nu pot să spun cu precizie), dar eu m-am visat trezindu-mă arsă pe un rug de cărți...
M-am trezit visându-mă că urlam și strigam de mama focului, pe rugul credinței mele de șoricioaică de bibliotecă....
Pe textul:
„Odă ipocriziei" de Vad Guzun
Pe \"aia\" când monedă bate
Mă-ntreb: o fac ele din frondă
Sau poate că se simt frustrate?
(Constantin Iurașcu Tataia)
Ei, tocmai ăsta e misterul
Ce-mbracă azi eternul feminin...
Vrei să mă duci cu zăhărelul?
Mi-am pus lacăt la gură și amin!
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
gura iubitei
infinitul aromei
(Nache Mamier Angela)
Oh, quelle belle surprise!
Soyez la bienvenue, Nache Mamier sur le domaine du haiku!
Mai c\'est super, un tel baiser ne s\'oublie jamais!
Et pourtant, ou sont les fraises d\'antan?
fragul parfumat -
toata dragostea verii
doar într-un sărut
Nici al meu nu e un haiku... Cuprinde o metaforă (dragostea verii)....
Une grosse bise pour Nache Mamier..
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
pe buza prăpăstiei -
așteptând fraga
Ioana, mă simt datoare să-ți cer scuze: ce ai scris tu era corect. Nu am fost eu atentă când am citit din grabă....
Când am recitit mi-am dat seama de greșeală....
noapte albastră-
lumina se visează
un frag parfumat...
(Ioana Matei)
Mea culpa!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Uneori fortuna, fatalitatea, hazardul, ocazia, soarta, destinul, circumstanțele, probabilitatea, conjunctura, neprevăzutul, coincidența, ca să nu zic norocul ne poate scoate în cale din întâmplare, în mod cu totul fortuit, accidental, neașteptat, neprevăzut, inopinat, ocazional, surprinzător o asemenea voce de excepție, originală, specială, deosebită, ciudată, pitorească, îndrăzneață, tipică, inedită și mai ales unică....
Ce ciudat, ce bizar și mai ales ce coincidență ar fi zis Eugen Ionescu....
Pe textul:
„Odă ipocriziei" de Vad Guzun
Căci sexul nu doar tu văd că-l propagi,
Se-observă că și gingașele Eve
Glosează pe obiectul din nădragi.
(Constantin Iurașcu Tataia)
Tataie cât de dulce ne alinți,
Când Eve ne numești cu duioșie...
De ești atât de sincer și nu minți,
De ce porți în nădragi doar nostalgie?
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
lui Blaga
E vorba despre misterul plânsului care vine din adâncimi nebănuite...
Nache Mamier Angela cunoaște bine locul de unde se adapă curcubeul poeziei.....
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„bici de lacrimi argintiu" de Nache Mamier Angela
Că datorii am și eu, ca tot omu`,
Doar că ar fi ceva ce mă reține:
Ce aș putea eu să îi las lui Ciomu?
(Vali Slavu)
Te plângi că nu ai ce să-i lași lui Ciomu?
Eu zic să-i lași prăpastia adâncă.
Poate-o să cadă de pe vârful Omu\'
Și o să-și rupă aia de vreo stâncă...
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
de nu-i moartea este soarta?
Pe textul:
„Ghicitoare" de Vali Slavu
