O sticlă pe mare

Sunt prea multe cuvinte din familia lexicală a termenului \"a goli\". Sau poate așa s-a dorit. Formularea \"a băut cupa amărăciunilor până la fund\" este un loc comun, nici măcar nu se ivește un alt context. Nu mi se pare un text realizat, chiar dacă transmite ceva. Fără supărare!
Aceeași stimă,
Pașa

George, ai și nu ai dreptate.
Ai dreptate cu repetiția obsesivă a familiei cuvântului a goli, dar eu am urmărit aici un anume scop.
Prin repetiție și jocul de cuvinte am dorit să subliniez tocmai goliciunea sufletească a celui care bea, toate acestea ducând la simbolul sticlei pe mare.
Nu se vrea deloc un text profund, nici filosofic, dar cuprinde totuși filosofia bețivului...
Și aici aș aminti acel cerc vicios în care se învârte bețivul exuperian:
\"Ce faci acolo?\" îl întrebă micul prinț pe bețivul,
instalat în fața unei colecții de sticle goale și a unei colecții de sticle pline...
\"Beau,\" răspunse bețivul cu un aer lugubru.
\"De ce bei?\" îl întrebă micul prinț.
\"Ca să uit,\" răspunse bețivul.
\"Ce să uiți?\" se interesă din nou micul prinț căruia îi era deja milă...
\"Ca să uit că mi-e rușine\", mărturisi bețivul, lăsându-și capul în jos...
\"Rușine de ce?\" se interesă micul prinț care dorea să-l ajute...
\"Rușine că beau!\" sfârși bețivul care se închise definitiv în tăcerea lui...

Fiecare bețiv își are filosofia lui George, nu crezi?

De înțeles am înțeles, Virginia. Dar expresivitatea tot are de suferit. Mai sunt niște greșeli de redactare: \"billet\", \"Aruncâdu-se\".

sunt texte care sunt bine formulate ,contin adevaruri triste dar al treilea mi se pare cel mai reusit (si mai \"surpriza\")
subiectul nu e simplu...

Merci George, am corectat...

Angela,
ca o foarte bună cunoscătoare a limbii lui Voltaire, sunt sigură că ai gustat mai mult varianta franceză în care a fost scris acest mic poem inițial…
Probabil sau chiar sigur, el își pierde mult din farmec în traducere ca și senryurile care au fost mult mai gustate de cititorii de limbă franceză.
Acesta a fost și motivul pentru care am dat ambele variante…
Mulțumesc pentru trecere!

Sticla lui cu vin spumos,
Golită dintr-o răsuflare
A dat-o la întors pe dos,
În ea să intre-ntreaga mare.

În ultimul vers din prima strofă aș renunța la \'\'în vin\'\',
un bețivan nu bea apă, (de teamă să nu ruginească).
În primul vers din strofa trei aș renunța la \'\'bețivul\'\',
eroul nostru nu-i o ușă de biserică.
În așteptarea paginilor viitoare,

Ion

Sticla lui cu vin spumos,
Golită dintr-o răsuflare
A dat-o la întors pe dos,
În ea să intre-ntreaga mare.

Ion Rășinaru

Foarte la obiect epigrama asta care-mi amintește de un senryu cu care am participat la concursul din ianuarie 2009:

o bancă din parc -
la piept cu sticla goală
bețiv fericit

Dar ca să fiu în ton cu epigrama ta, îți voi reproduce o rubaiyată a marelui Khayyam:

\"Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios
În flăcări să mă ardă, căci - iată vine ceața.
Vin! Nu importă care. Nu sunt pretențios.
Pe cel mai bun găsi-l-voi la fel de-amar ca viața.\"

Îți mulțumesc mult pentru sugestii, dar nu aș renunța la vin pentru că în el găsește bețivul adevărul existenței sale...
Cu cealaltă sugestie ai avut dreptate, am schimbat.

Mulțumesc mult pentru trecere și epigramă !