Poezie
Trepte spre coborîre
Din suflet pentru suflet
1 min lectură·
Mediu
Evoluând spre vârful scării,
Ai urcat în ritmul cunoscut,
Cobori pe panta resemnării,
Obosit, cu gîndul abătut.
Viața o privești ca pe decor,
Nepoții încă-i simți aproape,
Parc-ai coborît la mintea lor,
Frâiele vieții,tind să-ți scape.
Tumultul vieții te-obosește,
Conștient devii, că mergi retur,
Simți că aluneci ca un pește,
Viitoru-ți pare cam obscur.
Dorești doar liniște și pace,
Zâmbești tăcut la cei din urmă,
Dar aroganța lor nu-ți place,
Încet, te dezlipești de turmă.
001.315
0