Poezie

Amintirea timpului trecut

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·15 februarie 2007

Mediu

Amintiri sumare apar ca din ceață,

Risipite-n creier parcă se dezgheață.

Lăsate-n uitare,fără etichete,

Timpul le ascunde în colțuri secrete.

Din soba cu vatră, focul strălucea,

La masa pitică mâncare-mi dădea,

O mamă pe care nu mi-o amintesc,

De-aceea pesemne, nu pot s-o iubesc.

Când ea îmi dădea mâncarea în gură,

Cu lingura-n masă băteam o măsură.

Pe furiș priveam spre sora mai mare,

Ispitită fiind, să-i vărs din mâncare.

Numai noi locuiam acolo în casă,

Iar eu mă trăgeam mai aproape de masă.

Dacă bine-mi cădea, în cap îi dădeam,

Cu lingura de lemn, ce-n mână țineam.

Plângea supărată și mă împingea,

Spunând că-s prea mică,s-o bat eu pe ea.

Eu ziceam că-s mică, ea să nu mă bată,

Și-o loveam din nou, foarte indignată.

Drumurile noastre s-au ramificat,

Spre alte meleaguri, tata m-a purtat,

Altă mamă nouă am primit cadou,

Numai amintirea, păstrez ca ecou.

001.303

Viorica Pop. “Amintirea timpului trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/232109/amintirea-timpului-trecut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.