Poezie

Pierdut în infinit

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·24 ianuarie 2007

Mediu

Deși bătrân în gânduri și cuvinte,

Încă stăpân pe-a sale simțăminte,

Viața și-a trăit-o într-un mod solemn,

S-a sfârșit asemeni,sufletului demn.

Greu a-nțeles că trebuie să plece,

Nu se vedea, sub lespedea cea rece,

Suferința lungă, trupu-i chinuia,

Timpul ce-a parcurs, în minte-i revenea.

Scurt, boala nemiloasă l-a răpus,

Resemnare blîndă peste chip i-a pus.

Spiritual trecînd spre veșnicie,

Lăsă în urmă, amintire vie.

Prin firea complexă,greu de înțeles,

Mulți l-au respectat,atinși de interes,

Viața a iubit,relații a legat,

Rupt de firul vieții,singur a plecat.

Ideea existenței zace-n minte,

Greu acceptînd ascunderea-n morminte,

Realitatea ce-i necunoscută,

Stă amplasată-n minte, ca redută.

001.342

Viorica Pop. “Pierdut în infinit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/227360/pierdut-in-infinit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.