Poezie

Orașul cetate

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·8 ianuarie 2007

Mediu

Pământul gliei strămoșești,revendic,

Prin ramuri sunt legat de al meu neam,

Privesc spre viitor apatic, sceptic,

Căci granițe-n mișcare-s an de an.

Printr-un pitoresc ce-l cred desăvîrșit,

Am fost atras în preajmă de cetate,

Și cărarea sorții,brusc mi s-a sfârșit,

Oprindu-mă din mersul,spre departe.

Tîrgoviștea,de Þepeș amintește,

Þeapa răzbunării faimă i-a adus,

Mai dăinuie Dracula,ca-n poveste,

Dar dreptatea astăzi,curge-n sens opus.

Ruinele veghează-n adormire,

Dusă e vremea domnilor de țară,

Patriotismul stă în amorțire,

La modă-i influența de afară.

Cetatea dă orașului culoare,

Interiorul tainic mă-nfioară,

Mai sînt păstrate încă,vechi odoare,

Ce cu emoții duble mă-nconjoară.

Iar voevozii, poate mai veghează,

La fragile legi ce-s inutile-n timp,

Ideea de unire încă-i trează,

Dar schimbări nu vin,în ritm de anotimp.

001.326

Viorica Pop. “Orașul cetate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/224320/orasul-cetate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.