Poezie
Orașul cetate
Din suflet pentru suflet
1 min lectură·
Mediu
Pământul gliei strămoșești,revendic,
Prin ramuri sunt legat de al meu neam,
Privesc spre viitor apatic, sceptic,
Căci granițe-n mișcare-s an de an.
Printr-un pitoresc ce-l cred desăvîrșit,
Am fost atras în preajmă de cetate,
Și cărarea sorții,brusc mi s-a sfârșit,
Oprindu-mă din mersul,spre departe.
Tîrgoviștea,de Þepeș amintește,
Þeapa răzbunării faimă i-a adus,
Mai dăinuie Dracula,ca-n poveste,
Dar dreptatea astăzi,curge-n sens opus.
Ruinele veghează-n adormire,
Dusă e vremea domnilor de țară,
Patriotismul stă în amorțire,
La modă-i influența de afară.
Cetatea dă orașului culoare,
Interiorul tainic mă-nfioară,
Mai sînt păstrate încă,vechi odoare,
Ce cu emoții duble mă-nconjoară.
Iar voevozii, poate mai veghează,
La fragile legi ce-s inutile-n timp,
Ideea de unire încă-i trează,
Dar schimbări nu vin,în ritm de anotimp.
001314
0