Poezie
Biserica,rămîne o chemare
Aspirații subtile
1 min lectură·
Mediu
Biserica-i liantul sfînt,dintre vii și morți,
Pentru spiritul uman,întredeschide porți,
Întîmpină în viață pe pruncul nou născut,
Dezleagă sufletul etern,de al lui trecut.
Ca tainic sanctuar care povețe cerne,
Cu ritual precis spre porțile eterne,
Unora le dă curaj sau îi liniștește,
Credința în Dumnezeu omului slujește.
Puterea ei se află în slujitori cu har,
Religia în oameni,nu are un hotar,
Dar laicul mai uită de existența ei,
Căci nimeni nu forțează credința la atei.
Prin conceptul sacru,supusă stă cetatea,
Rugăciunea celor vii naște puritatea,
Sufletul spre altă treaptă,cunoscînd avînt,
Povară lasă-n urmă,o cruce și-un mormînt.
Părtași la întrunire prinosul așteptăm,
Puterea din Treime o vizualizăm,
Biserica slujește, fără diferență,
Dar cugetul îndemnă, omul spre fregvență.
012.954
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Viorica Pop
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Viorica Pop. “Biserica,rămîne o chemare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/13970857/biserica-ramine-o-chemareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

- \"Părtași la intrunire prinosul așteptăm\"(întrunire)- speranța în răsplata, fericirea veșnică, spre care credincioșii aspiră...! Citit cu plăcere. Mult succes!