Despre autor
VMVIOREL MUHA
@viorel-muha
0 urmăritori
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat!
Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști!
Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii.
Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el.
Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat.
Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în cuvânt liniște și pace.
Am învățat că niciodată nu-i bine să aștept, că va veni ce-mi este dat în viață la mine.
Am învățat că vârful muntelui nu coboară la mine, dacă nu mă sui eu la el.
Am învățat că dacă mă duc musafir la cineva, și-mi pune pâine și apă pe masă, să am încredere în acei oameni. Apoi, am învățat și am găsit puritate de lumină într-un bob de rouă, în dimineți de răsărit de soare.
Am învățat să văd prin culoare și forme, pe-o pânză puse, un mare maestru cum își plânge prin secole, și astăzi, iubirea pierdută.
Am învățat că sunetul muzicii și al naturii este cel mai înălțător elixir de pe tot pământul, pe care Dumnezeu ni le-a lăsat ca dar de pace și iubire și, că ele ne pot ridica inima și sufletul cât mai aproape de El.
Am învățat să iau din ce muncesc sau mi se dă, numai cât să pot duce.
Am învățat să las în urma mea, spre bucurie, copii, o casă, un pom și truda muncii mele; prin osteneala minții și-a mâinilor, lucruri care să dureze cu folos sau să las imagini prin penel scrise frumos, piatră spartă-n forme cu înțeles, cuvinte-n-sunete care să încânte suflete în inimi de ființe.
Și am mai învățat că cel mai de folos este cuvântul, cel pe care îl dai sau îl primești, și că el are cea mai mare putere din lume.
Și am învățat să iau aminte, căci într-un final toți vom ajunge cuvânt, scris pe o cruce sau piatră, și vom rămâne mai mult sau mai puțin, în mintea cuiva, în bine sau în rău.
Multe sunt de învățat și cu cât învățăm mai mult, ne dăm seama că știm mai puțin, dar drumul vieții este scurt și las pe alții să spună ce nu știu eu. Numai bine.
Încă existăm! Să încercăm încă să mai învățăm, căci examenul final va fi marea trecere!
Viorel Muha
Vezi profilul