Mai am un singur dor
Mai am un singur dor Nimic n-am lăsat deoparte din tot ce-a fost mai rău pentru mine. Am deschis cărări pentru moarte și uite că nu mai vine. Mă uit la mîinile mele și mi-e rușine. Nimic nu-s
Despartire
Despărțire Mîinile tale au plecat mai întîi. Apoi zîmbetul. Glasul. Ochii. Umerii. La urmă de tot a plecat și parfumul. A rămas parcul, mirat că are copaci, pustiu ca un trup din care inima a
Poema alexandrina
Poema alexandrină I Să nu uiți Cuvîntul cel de la început, să nu uiți cum stăteam în el apropiați ca două continente. Să nu uiți ziua aceea de la început, asemeni aceleia de pe urmă, cînd
Ruga
Ochii mi-i acoperă cu părul tău cel negru ca neadevărul: să te văd în umbre efemere cum te văd cei fără de vedere. Soarele-nnegrit sub despletirea părului tău negru uite-și firea, ochii mei
Soarele stins
Soarele stins Nu mai am nevoie de mîinile, mînioasele, cele cu carnea, cu oasele, cu cine mai știe, ca să-ti ating frumoasele mîinile tale, de papadie – surghiunite în propria
Pian
Pian Deodată am simțit că mă prefac în pian, Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin Degetele tale, cîntînd, au scos venin Diafan. Nu, nu, să nu mai atingi Nici în joacă pianul
Călătorie pe o rană
Călătorie pe o rană Și parcă te văd prin iarba ce crește lichidă din streașina lunii pînă-n pămînt, trecînd printre copacii de cridă, printre copacii de sticlă trecînd. Deodată irisul tău
Femei imense
Imensele femei din tinerețe, cu șolduri fastuoase și fîșnețe, cu sîni ca zepelinele-n vîltoare, imensele femei din tinerețe iubite pe-apucate, din uitare revin acum cu cărnurile clare și din
Doina
Doină De sub pleoape le adun, piatră peste piatră pun, pun din mine lutul bun să le-mpac, să le-mpreun. ...noaptea se prăvale murul coperindu-și împrejurul... Pun la fiecare semn fruct
Copac taiat
In barul acela cu aer opac era loc si de noi si de moarte. Afara se taia un copac. Afara se murea ca la carte. Timpul, ranit, zacea la o parte zvicnind pe sub mese – tic-tac. Ce aproape erai,
