viorel gongu

sunt plin de răni dar lupta continuă nu le voi obloji nu le voi plânge le voi venera toate vor înflori pe rând până când va rămâne una singură rana supremă pentru lovitura finală totul

M-am cuibărit în clipa așteptării ca-ntr-un arici întors pe dos și nemișcarea mă obosește de parcă m-aș naște pe mine, șarpe înghițindu-și coada, întorcându-mă în negativul care există în

zâmbiți, vă rog1 Cu puține zile în urmă mi-am serbat ziua de naștere numai că am serbat-o de două ori, odată sâmbătă și a doua oară marți. Dar marți, după tot ritualul aperitivelor, al chinului

Aniversările capătă alte semnificații De sensuri e plină azi lumea Nu Crist ci oamenii sunt azi sacrificații Pe intersecția cu atîtea înțelesuri. Două scânduri încrucișate înseamnă Aproape

În labirintul de cuțite fulgi și mirosuri rătăcind căutând, starea de powezie în care suntem și nu vrem să știm... cînd și cînd obosim și ne înălțăm la cer și în zborul ultim lăsăm pădurea

Soneria sună insistent. Deschid ochii și mă uit la ceas, este ora opt. Oricum trebuia să mă scol, dar cine o fi la ușă? Nevasta mea, Mariana, a rămas la soră-sa, aseară, așa că va trebui să mă duc

am visat mi-am dorit mi-am impus am scrîșnit am vrut dur am cârtit și am ajuns dar în mine au ramas cioplite toate zalele făuruite din vise din dorințe impuneri renunțări cârtiri car

Doamna aceea, cu părul blond, înspicat cu alb, coborât în bucle pe lângă tenul deschis la culoare, aproape palid, se privea în oglinda de la baie. "Frumoasă culoare de păr am! cât se mai chinuie

În iernile lungi, când gerul îngheța zăpada, printre trunchiurile copacilor desfrunziți, se vedea câte o pată roșie legănându-se în mers peste zăpada întărită. Este grea viața fazanilor ce trăiesc

Într-un pas de plug ridicat a liniște am găsit într-o amforă un pieptar de războinic din spice un coif dintr-un țest o lance cu vîrf de rariță și un snop de riduri de pace, de război de mamă

străjer al unei vremi ce n-are stare, Uitat, după război, între tranșee, Cânt dragostea în versul rimei clare Ibind un singur gen, numit femeie. Nu sunt un kool, azi cine mai citește O rimă

geamăt de muguri rouă cu ochi luminoși berze pe ape.

Podul coborât cu gingășie într-un singur picior deschide aripile egale pentru noi ce aveam să ne aspirăm unul în celălalt și ne arată cu vîrful degetului tremurat de ape adîncul din