viorel gongu

Să trecem pe text:
Strofe cu versuri:
strofa nr. 1-7, 7, 7, 7.
2-7, 7, 7, 7.
3-7, 7, 7, 7.
4-5-7, 7, 7, 7. dacă se elimină un și din versul 3
7, 7, 7, 7.
6-7, 7, 8, 7.
Cu mici corecturi s-ar putea ajunge la muzicalitatea ce o pretinde acest tip de strofă care invocă balada populară, cantabilă.
Rime frumoase: haiduci-apuci, drag-fag, vrei-șei, vii-copii, poți-hoți și lista ar putea continua.
Rime mai slabe:ursului-alunului, izvor-stejarilor, sunt-vânt etc.
Interesantă și frumoasă, abordarea în evantai a condițiilor
bătrânețe,dacă: apuci, vrei, vii, poți, tragi.
Acelaș frumos evantai îl regăsim în expresia:
la umbraȘ rece de fag, alunului, stejarilor, cu pletele-n vint=o trecere din loc în mod care nu supără-, a inimii.
Este interesant de remarcat o rupere în discurs după versul nr. 16, cînd apare răspunsu codrului care rotunjește acea trecere din plasarea locațiilor în tema modului din versul 16.
Concluzionând:
Cu mici retușuri putem spune că este o strădanie în urma căreia s-a născut un frumos poem în stil baladă populară.

Încerc să trec peste \"eu l-am învățat șpe rime\" și să mă ghideze Patriarhul Crâlov deci să căutăm.
Interesant:\"neant suprem\",\"să nu mai vrem să fim\", și cam atât.
M-am făcut că nu remarc versul: \"Ceste-imagini, doar flori pale...\"

încep cu finalul, subiectiv rostesc, nu este adevărat. Dragostea nu este \"început de soartă\"!
Să trecem pe text că-mi pică ermometrul și presiunea-n șeavă, ca în jocul acela de sumă nulă.
Strofa 1 și trei au număr egal de versuri și de silabe, ceeace nu se poate spune despre strofa 2.
strofa 1. 12, 11, 12, 11.
2. 12, 11, 12, 12. !
3. 12, 11, 12, 11.
Expresii sau cuvinte neincluse în țarcul poeziei, cum ar fi: \"chiar de-mi fascinează al meu suflet trist\", \"principal\", \"îi detest purtarea\".
Rime facile sau nu prea rime:
mocnind-iubind, principal-final, gândul-cuvântul, lipsește-ne esteRezumând:
sunt premize de a putea crea poezie bună, în viitor.

Discursul este logic, sensibil, gingaș, discret.
Din punst de vedere al tehnicii versificației, ca ritm și ca număr de silabe, este fără reproș. Echilibrul și rotunjimea poemului sunt date și de paritatea numărului de silabe, și de paritatea numărului de versuri, în strofă. Cele trei strofe se aștern ca într-o relație de aur, susținută de rima îmbrățișată, tip de rimă ce dă aerul melancolic al neâmplinirii parității. Doar în aspirația sentimentului se regîsește echilibrul, împlinirea spre care se dorește.
Folosirea acelui \"reci\", de două ori, atât în strofa 1 cât și în strofa 3, alăturat rândperând fluturilor și fulgilor, face din repetiție un plus, ce aduce cuvântului multivalență și dă mesajului liric încărcătură emoțională.
Rimele utilizate: reci-seci-treci, șoptesc-topesc-zâmbesc, monorima meu-meu, îndepărtat-întristat, sunt contribuții firave la construcție. O fi fost graba vârstei și teama că nu mai e timp să caute rima regală? O fi fost desconsiderarea acestui element, care, prin el însuși, este rimă cu rimă, fațetă la diamant? Să fi fost sărăcie în traistă?
Timpul răspunde la toate întrebările care necesită un răspuns.

Un poem echilibrat ca o iubire târzie care vrea o primăvară.
Apelativul , reluat la fiecare început de strofă e susținut tandru, fără excese pe parcursul fiecărui episod.
a doua strofă vorbește în subconștient, cu resemnare și totuși cu speranță. Resmnarea unei vârste târzii e descoperită de \"spinii în sensul predestinat\" alăturați \"hărții de păianjen\". Ambele elemante pledează pentru ireversibilitate și vârsta care nu iartă pe numeni. \"Tăcerea ochiului de colibri\" s-ar fi dorit un \"veșnicverde\" numai că, acel colibri rupe sentimentul aruncându-l în efemeritate, ochi asociat colibriului pare o forțare. Poate un altfel de ochi...?
Se simt discret mici forțări generate de meșteșugul celui care știe desenul care sunt atenuate de acelaș meșter , care-și simte deviațiile. Una peste alta este un poem sensibil scris de un autor care este un bun meșteșugar.

Versurile scurte și sacadate, alături de acel imperativ: \"ordon\" mă îndeamnă la sfatul de a ține seama de o părere a unuia care a dat ordine multe la viața lui. Poezia nu s-a născut la statul major ci alături de bocancul soldatului.
\"Aburii de amor\" nu m-au convins!
Rimele de genul:plictisit-gândit, noi doi-gunoi, frămânți-liniștiți(?), repejor- rătăcitor, amor-ușor, cu greu le-ai putea admite dar când apare și,apoteotic, acel:\"mea\", care rimează cu \"fericirea\", lucrurile se limpezesc.
Apropos de expresia finală:\"să stăpânimFericire\", cu delicatețe, mă pronunț: nu stăpânești instrumentele!

Dacă debutul mă conducea către o exclamație de nemulțumire, finalul a salvat totul iar ideea este foarte frumoasă.
Poate ai putea să lucrezi la acel preambul ridicându-l la nivelul finalului.
Materialul e atât de plăcut mie încât trec și peste tentativa dea pune rime.

\"Brăduleț, brăduț, drăguț,
Ninge peste tine...\"
Îți sună cunoscută această poezie clasică pentru toți juniorii?
Trei strofe trei variante de lungimi de vers astfel:
strofa. 1-7, 7, 7, 6.
2-9, 6, 8, 6.
3-8, 7, 8, 7.
Folosești rime facile: povești-cerești, îmbietor-amețitor, visez-pictez etc.
Produci rime slabe:mine-divine, ea-visa, lângă-pierdută(dacă zicem că acel ă e rima).
Sărăcie mare de limbaj:\"sclipiri divine\", \"aer cald, amețitor\" etc.
Versul: \"Iar gura sobei-mbietor\", am încercat în fel și chip să-l spun, să-l recit, să-l scandez dar chinurile m-au făcut să renunț.
Rezumând, textul ar fi cam acesta:
Afară ninge și eu stau la gura sobei, visând la iubita care nu mai este.
Concluzia: subțirel!

Aș fi dorit, fiind primul tău pas pe aici, să fiu mai cuminte dar...în afară de faptul că ideea a bine conturată și am priceput mesajul am câteva observații de făcut:
Textul în sine, probabil, ar fi mai bun pentru o manea sau genul de melodie care nu prea știu să-i spun pe nume, acela cu recitativ și cu periodicitatea expresiei ioooo!
Aș face referiri și la modul în care ai scris: alphabet, fraieru, vb, dar mă stringe corsetu\'.

Pentru ideea de instabilitate, de neputință de a păstra lângă, consumi o jumătate de text, lucru pe care nu-l salvezi prin niște imagini care să poată justifica deranjul.chestia cu udatul îmi pică bine. Poate că ar fi trebuit, nu numai să sugerezi ,că și mierea este un liant.
Păcătuiești devenind explicită sau prea discret sugestivă.

Am simțit ceva. Chiar sunt șanse să fie poezie bună. Acum este poetic dar mai e nevoie de ceva lucru.Poate ar fi bine să stingi reflectorul acela.
Mi-au plăcut frunzele trufașe, primăvara zgribulind a lapoviță, ninsoarea fluturilor rătăciți.

dacă înveți acum cu calculatorul, bucură-te pentrucă și eu .Când postezi anulează opțiunea pentru cuvinte triviale.Asta am încercat să-ți scriu în epigramă.
Versurile pentru un cântecel de grădiniță măcar au lungimi egale în silabe.
cineva trebuie să creeze și acest fel de poezie. Bravo!

ar fi ok dar lipsește o silabă
nu te oprște nimeni să te joci făcând variațiuni pe aceeași temă. Așa se învață. Teiaucoautoare și modific la pană.

Expresii sau cuvinte cam vulgare?
Poate că porți discret în amintire
Că ce-ai postat, ..sculatul , ca atare,
În spuma mării e doar amăgire!

Să debutez prin a-ți mulțumi pentru idee, pe care , parțial, mi-am însușit-o.
Acum, ca să nu mă bataă mama, trecem pe text!
Ritmul, în mare, a dat muzicalitate textului cu excepția versului nr. 4, din strofa nr. 3. dar nu sună bine!
Puritatea textului e de necontestat. Sensibilitatea este nealterată de experiența de viață. Sensibilitatea însoțește firul ideii până la final. Firul logic există și se închide frumos.
Lungimea variabilă a strofelor nu favorizeayă muzicalitatea, păstrând-o la nivel de solfegiu.
Strofa nr. 1. 8, 9, 9, 8.
2. 9, 8, 9, 8.
3.10, 9, 8,10.
4. 8, 9, 8, 7.
Nu deranjează foarte tare lipsa rimelor din prima strofă dar, în celelalte strofe rimele sunt facile sau nefericite.
secret-respect
crească-mulțumească
curată-vreodată
Remarc inconsecvența, în sensul că dacă optezi pentru poezie cu vers clasic și cu rimă ar trebui să o duci până la capăt.
Nu neg frumusețea, puritatea, sensibilitatea și dorința dea spune.
Mai este de muncă pentru o poezie în vers clasic.

De \"testament\" n-aș scoate nicio vorbă
Cu toate că pe-aici sunt destui\"morți\"
Am să mă las în poala astei sorți
Cu bălăceli cuminți în astă \"ciorbă\"
Mi-e frig s-aproape minus zece
Nivelul mi-e scăzut...ca\"presiune\"
Dar dup-o scurtă rugăciune
Sunt sigur că și-nghețul ăst\' va trece.

Eseul, pentrucă așa l-ai declarat, este o simplă relatare , cu vagi referiri filozofice, a unui om care pierde timpul aiurea.
Dacă introducere este, cuprinsul ets eliptic iar finalul este pierdut ca un fir de apă în deșert.
Corectează acel -sorbesc-pe care-l repeți.

Se simte o frămîntare profundă atârnată de un șir de întrebări prea grave pentru această vârstă, dacă e real că ai doar 14 ani.
Răzbat din cuvinte trăiri grave, nepotrivite vârstei.
Regrete, judecat ca-n instanțe, lacrimi devenite ghiață, n-am plătit multe datorii, sunt cuvinte grave, născute în urma unei traume majore într-un suflet sensibil și în care eu cred!
Eu cred că nu este pierdut!
Expresia-balanța vieții-este o referire subconștientă la o justiție, ca instamță umană, necontestată.
Distrugând viață, libertate și încredere,
eu am ales unul,
cel întunecat,
cel rece.
Nu am dorit să reiau finalul
îsta mi-e drumul1
Nu ăsta e drumul și dacă acest comentariu va trece de acel OFF, și sper că va trece, copile voi fi lângă tine, sprijinindu-ți mâna pe drumul literelo, atât cât știu. ââPe lângă asta, dacă simți nevoia unui prieten , cam bătrân dar prieten, scrie-mi pe adresa: dona_viorel@yahoo.com
Te voi ajuta să treci pe drumul cel bun și să uiți drumul cel rău.
Cu drag, bunicul Viorel

Ar trebui să comentez cam așa
A PUS suflet și căldură și nu aș greși dar..
Cele trei strofe, în totul lor, nu sunt un tot, din punct de vedere tehnic pentrucă
Dacă în strofele 1 și 2 se păstrează un ritm constant al accentelor pe silabe în strofa a 3-a , acea melodicitate ce se înfiripa este distrusă de un alt ritm.
Faptul că fiecare al 4-lea vers era mai mare cu o silabă mi s-a părut a fi o chestie interesantă și am urmărit atent și chestia asta. Nu a fost voită găseala.A fost purșisimplu o nepricepere.
Strofa 1. are silabe-9, 9, 9, 2.
2. -9, 9, 8, 3.
3. -10,9,10, 4.

Apreciez sensibilitatea sentimentelor și chiar modul de a încheia poezia.
Modalitatea de abordare, adică versul în stil clasic, la capitolul ritm nu este trădată.
Problema este că textul este declarativ și are o vagă tentă de a comite ceva figuri de stil, și acelea facile.
Nu te cert!
Încerc să te ajut!