viorel gongu

Meandre 41-Orașul de aur. Camera, situată la etajul doi, era spațioasă, cu un pat mare, ca de două persoane, cu tot confortul necesar, cu ferestre mari care dădeau spre bulevard. Strada animată

Pășeam printre bătăile ei de inimă de parcă treceam pe zebră la trecerea străzii ca-ntr-o melodie cântată doar pe clape albe de parcă mă apropiam ca un vânător spre cocoșul de munte ca și

fără ecouri singurătatea albă se moare încet

Ogar fugar, adulmecând prin vise, Rămas în pas, heraldic, sunt oprit. Tot așteptând o vrajă dintr-un rit, Să rupă nemișcarea cu ucise Ofrande sângerânde, pe granit, Speranța o hrănesc ca și

Da, mâine veți fi din nou în programul ne coordonat, „liber ales”, cum spui tu. Chiar dacă oboseala era pe cale să ne doboare mai rămăsese suficient timp din ziua aceasta așa că mă bântuia

Am urcat în microbuz și m-am convins din nou de haosul care domnește în trafic din cauza șoferilor care nu țin seama de semnele de circulație dar și din cauza pietonilor care nu se asigură la

Spre China din Mogoșoaia -26 A opta minune a lumii În incinta complexului ce urma să-l vizităm este un cinematograf unde ți se poate face un preambul, o pregătire, poate că este prea mult

Cătușe de iarbă ne-mpușcă prin zidul de ceară Lumina se taie în două fâșii inegale Ne strânge în pumn, inefabil, un vis ca o gheară Ce-și taie, prin zilele noastre, orbite, o cale. În dinți

Se-aude-un nechezat și cornul poștei poștașul cu vopseaua scorojită poartă plicuri îngălbenite în tolbă spre cazarma cu porțile deschise (o poartă are o aripă scoasă din țâțână) . Miros de

emoții Tumultul emoțiilor de după recepție s-a potolit târziu, în seară. Teodora nu mă lăsa să respir, cu șirul nesfârșit de întrebări: -Dar cine a mai fost invitat? Ai spus că sunt 6 femei și 6

Diminețile curg Îmi iau glicemia și privesc soarele Privesc în cutia în care cresc creioane și nu mă văd a fi un creion ascuțit ci un ciot de creion de tâmplar cu care mă scriu pe pereții

Spre china din mogoșoaia-47 Hong Kong-2 M-am trezit dimineața devreme. Am privit pe fereastră pânzele bărcilor și siajele ambarcațiunilor

Somnul profund al soldatului obișnuit să adoarmă oriunde și în orice condiții m-a cuprins ca o aripă de cloșcă. Nu am visat nimic sau poate că nu îmi amintesc. Am făcut un duș înviorător și m-am

MEANDRE 25- un drum la Făgăraș Sfârșitul de săptămână era inevitabil și dorința lui Mihai de a merge la Făgăraș era luată. Poate că era și o doză e nerăbdare, de dor, de speranță că relația cu