Poezie
om de zăpadă
1 min lectură·
Mediu
Nu e ziuă, nu e noapte,
Nu știu cine va apune,
Þipete-nfloresc din șoapte,
Toate astazi par mai bune.
Șal de fulgi, bătut în ciucuri
Mă îmbracă parcă-n fașă,
Ning în lume mii de fluturi
Alipindu-se-ntr-o plasă.
Toate negrele din lume
Azi sînt lise și sunt pure,
Toate sufletele-n rune
Fericire vor să fure.
Mă întorc cu bucurie
Peste toată vremea ninsă,
Port din nou copilărie
Strînsă-n mîna mea aprinsă,
Mă albesc de-atîta iarnă
Ce visează peste mine,
Neaua toată vrea să cearnă
Fulgi de dragoste de bine.
Merg mai greu, sunt lîngă casă,
Arătare albă-n stradă
Și copii mă somează:
Tu ești omul de zăpadă !
004.147
0