Poezie

cu fumul de țigare...

1 min lectură·20 iunie 2017

Mediu

Cu fumul de țigare ce urcă înspre cer

În ploaia care pică robust și vertical

Mă-nalț și eu, iubito,sperând că n-am să pier

Fără să-ți cânt în șoaptă pe-un fir de păr de cal

O serenadă tandră și stropii să-i triez

Cu da-uri sau cu nu-uri, cerșind să fiu iubit

Și să mai am răgazul o odă să-ți creez

Și-o cărămidă nouă să îți zidesc la mit.

Văd îngeri cu umbrele adăpostiți în tați,

Văd razele de soare retrase-n cochilii,

Urcând încet cu fumul spre norii încruntați

Lăsând în ploaia caldă palate și chilii.

Am luat cu mine-n aer o pană și-un caiet,

O traistă cu speranțe și-un pumn întreg cu bobi...

Urc cu răbdarea vieții predată de-un ascet,

Cu dragoste cântată de-un șir prea lung de robi.

Sunt peste nori , iubito, e nopte peste nori

Și-n ei din bobii galbeni arunc un pumn deschis

Să încolțească iute să-mi fac din ei comori

Pentru o clipă, poate, de vis în paradis.

Te-aștept în răstignire pe-un colț, după un stei,

Să vii împodobită cu dragoste și mirt

Să-mi pui pe ochi, iubito, noi ochi din ochii tăi

Și cu eternitatea să încropim un flirt.

001.363

viorel gongu. “cu fumul de țigare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14109126/cu-fumul-de-tigare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.