Poezie

corăbii tăcute

1 min lectură·13 decembrie 2015

Mediu

Corăbii tăcute cu zbaturi de fluturi

Stau bete de grijă, e criză de vânt,

Copii nenăscuți își cer drept la cuvânt,

Din groapa comună se scot iarăși scuturi.

Din șanțuri uitate ies lacrimi și foame,

Se strâng croitorii de hărți și culori,

„Bruselul” se-ncruntă și noi vânzători

Înșiră în piețe otravă în poame.

Jobenul cu stele și ranița neagră

Le pun ca podoabe pe Manneken Pis ,

Speranța la viață decentă-i un vis

Finanțele lumii aceeași pelagră

Întind peste lume, cătușe și clipsuri,

Popoare supuse acceptă și tac,

Stau bile pe hartă, lovite de tac

Primind recompense în cola și cipsuri.

Ne-au pus nemții șef și vechilul francezii,

Satrapi de import ne conduc la mezat,

Ne vor fărâmați și cnezat cu cnezat

Și pielea ne-o vor, și nevasta și iezii.

E vremea să știm și să vrem altă viață,

Timona să prindem în mâini, hotărât,

Trezește-te țară din visul urât

Și ieși la lumină din marea de gheață!

001.345

viorel gongu. “corăbii tăcute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14084784/corabii-tacute

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.