Poezie
n-am murit
iubesc revanșard
1 min lectură·
Mediu
N-am murit
N-am murit chiar de vezi pe pământ un mormânt
Doar o clipă-n apus răstignit m-am lăsat...
Ai simțit peste chip calda boare de vânt
Când capacul cădea pe sicriu, apăsat?
Așteptam pe-nserat înc-o rază să prind,
Stol de păsări treceau aducând umbre-n cioc
Valuri negre cereau umbra mea și cu jind
Astupau și lumini adumbrind busuioc.
Vezi o cruce și crezi că deasupra mi-e semn
Este umbra de aripi ce cade din cer,
Tu privește sărutul din crucea de lemn
Și-ai să vezi cum zâmbesc că-s bărbatul din ler.
Chiar trăiesc și-ți voi sta drăgăstos lângă gard
Voi veghea cu iubirea purtată drept scut
Viața asta o am și-o iubesc revanșard
Să trăiesc, să iubesc, pentru asta-s născut.
Și când chipul ți-e gol și ți-e dor și mă vrei
Și-nserarea se zbate prea larg în oglinzi
Un descânt să arunci până-n praguri la zei
Și în ochi-ți frumoși câte-o rază s-aprinzi.
001.273
0