Poezie
sonetul divorțului
1 min lectură·
Mediu
Să divorțăm, iubito, până-n iarnă
Cât toamna ne sărută cald obrazul
Iar buha înțeleaptă, din lucarnă,
Ne-ndeamnă să privim în unde iazul.
Să divorțăm, iubito, cât e toamnă
Ca toată iarna câte-o amintire
Să ne aducă-n minte ce înseamnă
Când n-ai alături marea ta iubire.
Să divorțăm, iubito, și din corduri
Să spunem da cu punct la despărțire,
Să ignorăm a toamnei lungi acorduri
Ce ne aruncă-n doi la nemurire.
Să ne-ngropăm iubirea în fiorduri
Pân-la dezgheț la noua întâlnire.
001.551
0