Poezie
pisoii
judecata
1 min lectură·
Mediu
Doi pisoi, abia scăpați de țâță
Au plecat, în joaca lor eternă,
Părăsindu-și mama, blânda mâță
Și căldura torsului din pernă.
Au intrat pe geamul din cămară
Cercetând cu botul și cu laba,
Mai gustând, mai iscodind pe-afară,
Temători, să nu-i surprindă baba.
Tot jucându-se îi poartă valul
Pe un raft de jos, unde mirosul
I-a târât de nas și cașcavalul
A fost scos și mirosit. Frumosul
A rupt cașcavalul pe din două
Dar Pătatul, contestând ruptura,
A propus o împărțire nouă...
Și-au plecat, cu cașcavalu-n gură
La motanul tolănit pe sobă
Să le facă împărțire dreaptă
Iar acesta, sobru ca în robă,
A privit atent și cu-nțeleaptă
Hotărâre, a mușcat, reglând, pe săturate...
Și-au rămas doar două bucățele.
Le-a întins, egale, spunând: \"frate
Asta-i împărțirea firii mele!\"
Și pisoii acceptând sentința,
Mulțumiți dar cu bucata mică
S-au întors voioși și cu dorință
Să îi spele mama lor, pisică.
001.687
0