Poezie

la secerat, cu luna-n brâu

1 min lectură·9 iulie 2010

Mediu

În somn, la cuib, îmi cântă rândunele,

Cu luna-n palmă plec la secerat

De pâlpâiri fecunde și rebele

Ce-așteaptă, din iubire de bărbat,

Eliberarea ultimei nacele.

Din plopii fluturând, îmi fac picioare,

Stejarul îmi lungește braț cu braț,

Aripi de fluturi, umerii-n fuioare,

Își pun, gingaș, în tandrul lor nesaț,

Șoptind spre zări că-i vremea de plecare.

Cu secera la brâu, în largi ocoale,

Las snopi pe cerul tremurând argint,

Cocoșii mă privesc și-n pliscuri goale

Își mai opresc cântări de hiacint,

Iertându-mi ora, în sclipiri domoale.

Mă trag apoi în plopi, stejari și fluturi,

Mă cuibăresc în rouă ca-n istov...

Am risipit toți snopii și-n săruturi,

Cu traista goală, mai sărac ca Iov,

Am să m-aștern în stemele din scuturi.

001.622

viorel gongu. “la secerat, cu luna-n brâu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13946943/la-secerat-cu-luna-n-brau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.