Poezie

gura ta -la fântână

1 min lectură·4 iunie 2010

Mediu

M-aplec la gura ta ca la fîntînă;

Mi-e sete de-un răgaz,mi-e dor de-o gară,

Mă arcuiesc și arc din arc în seară

Mă sparg în cercul ce-l doresc în lună.

Din fructe foșnete îmi cresc prin dinte,

Mi-e raza în privire jucăușă,

Cuminte port visari din bob de linte

Clepsidra ce doar ochiul meu o vede

Se umple-n zare ca un must în cană,

Mi-e-atît de dor de parcă sînt o rană

Cînd rana mea în rana ta s-ar pierde.

Cu timpu-n unghii,moartea sub călcîie

Mă-nalț ca zmeul din copilărie,

Pe sfoara lui,înfiptă în tărie

Iti scriu scrisori ce-abea mă țin în frîie.

Și într-o zi voi rupe-al lumii ham

Și-am să mă torc de tot în palma caldă

Și-n ea cu toate dorurile-n scaldă

Voi înflori în fiecare ram.

001.703

viorel gongu. “gura ta -la fântână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13943190/gura-ta-la-fantana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.