Drapelul țării mele

Drapelul țării mele Drapelul țării mele, de la poartă, L-am coborât în bernă ca protest. Azi din speranță mi-a rămas un rest, Și o visare mică și deșartă. Încerc să înțeleg cum de se poate Să îți dorești aceleași suferinți, Să uiți de unchi, mătuși, părinți Și să optezi târându-te pe coate. Aceiași hoți, aceeași guvernare Care-a batjocorit și a tăiat, Mă va sfida din umbră și scăpat Va fi tot clanul de la închisoare. Conducătorii care-au fost, cu încă, Vor fi din nou la furt și la tăiat, Mă rog la Domnul ca să fiu iertat Dacă greșesc dar mi-au furat din muncă! O, țara mea, frumoasă și bogată, Azi ai ajuns să nu ai nici un țel Când hoții toți se strâng iar în cartel Și înc-o dată fi-vei violată. Justiția ne minte că e dreaptă, Poporul își dorește alt destin Dar știe oare lumea ce puțin Se-nfiripează din promisiuni? dar iartă! Ar trebui noi penitenciare Să ridicăm ca să le facem loc Celor ce-au fost părtași la jaf și troc Au târguit și-au strâns averi cu care. Speranță am că Doamna-nțelepciune Nu s-au mânjit cu case și averi Și mâinele nu va mai fi ca ieri Când strâmbii au domnit și-n rugăciune Vor duce țara-mi dragă și eternă Spre binele atât de mult dorit Când eu voi fi un mort dar fericit, Iar steagul meu s-o ridica din bernă!