Viorel Darie

Mă pune pe gânduri punctul Dvs de vedere.

Textul e scris în 1977, deci este exclus internetul și Google pe atunci. Bicicliști au fost și vor mai fi în Beijing.

Știu, poate niște poze ar fi exprimat cel mai bine atmosfera, o imagine face mai mult ca 1000 de cuvinte.

Cu stimă

Viorel Darie

Da, să ne învățăm să spunem \"Mulțumesc\" oridecâteori cineva ne ofera ceva cu dragă inimă. Dar mulțumirea cea mai mare nu este cea prin cuvinte, ci văzând cât de bine a \"prins\" o faptă bună, cât de bine îi merge cuiva după ce i-ai facut un bine. Și când întâlnești privirile senine ale acelui om.

Cu stimă

Viorel Darie

Ideea Dvs este foarte buna, poate conduce la subiecte generoase. Sigur s-ar putea scrie un roman. Fie unul antic, fie unul mai modern. Ar fi o tema de mare tensiune spirituala. Multumesc de idee.

Cu stima

Viorel Darie

Doamna Ottilia Ardeleanu

O profesoară vede imediat neajunsurile unui text. Trebuie corectate. Vă mulțumesc pentru observații.

Acest text este doar un capitol dintr-un volum de impresii din China din anii 1977-1983. E drept, dacă nu scrii mai multe amănunte când ești la fața locului, ulterior impresiile se estompează, e greu de recreat. Vă mulțumesc pentru aprecieri și sugestii.

Domnului Enache Narcis Nicolae

Vă mulțumesc pentru aprecierea textului și detectarea unor erori. Erorile le voi repara. Oamenii din China sunt extraordinari. Va mulțumesc.

Textul acesta recrează, parcă, o lume total diferită de cea cu care suntem obisnuiți în mod curent: exprimări ilogice, nicio știință de respectare a regulilor gramaticii, convorbiri aparent fără mesaje. Aici ne vedem, dintr-odată, într-o ceată de copii care prea puțin au trecut pe la școală, care învață doar ăntre ei șabloane de exprimare si comportare. Atunci, pentru noi, toate acestea par niște forme năstrușnice. Textul este delicios, ne face să ne facem o imagine ce înseamnă să îți duci veacul într+o gașcă interlopă, în care nu informația, nu logica, nu claritatea exprimării este esentiala, esentiale sunt cu totul alte elemente de comunicare: atitudini, frica, subordonarea în fața unui șef de clan, spaime primitive, exprimări zurlii, aparent fără informație.

E un text în care a corecta, a normaliza exprimările, este un nonsens, ar strica la ceea ce autorul s-a străduit să realizeze: acea lume în care se gândește, se simte total altfel decat cum se gândește, se discută, se simte între niște oameni obișnuiți.

Viorel Darie

Sunt emoționat de ce a putut să simtă un nepot față de o mămică a unei largi familii. Când, în cele mai multe cazuri, nepoții sunt de nevăzut în preajma bunicuțelor în agonie.

Toate sunt dureroase, și suferințele, și amintirile, și zbuciumul pentru pășire cu demnitate pe tărâmul celeilalte lumi, acolo unde cei drepți, cei sfinți deja așteaptă să vadă mântuiți pe cei dragi.

Text remarcabil, plin de sensibilitate umană, grijă pentru detalii, sentimente, asocieri neașteptate de idei.

Cu apreciere

Viorel Darie

Domnule Despina

Mă bucură faptul că v-am trezit amintirile copilăriei, care, așa cum ați constatat și Dvs, deși sunt atât de variate, au ele ceva comun: bucuria universului de joacă, entuziasmul acțiunilor care escaladează uneori și în confruntări fizice, dorința de viață. Acum, maturizați, suntem cuminți. Dar, mai avem noi acea bucurie a vieții de atunci?

Cu bucurie

Viorel Darie

Cred că acest text este mai degrabă un reportaj la fața locului. E drept, scris cu măiestrie și cu multe elemente de stil. Ceea ce lipsește ca să fie o piesă de literatură este de natură emoțională. Adică nu e descris un personaj cu puternică trăire sentimentală a evenimentului de BAC. Ceva ca o idila romantică, ca un regret față de un profesor...

Cu respect

Viorel Darie

Text nu mai sofisticat decât pasărea din mâna unui șef de gară. Dar ce sentimente de omenie la un om deloc deprimat de pustietatea garii! El întrevede că există o minune mai mare decât tot ce crease omul. Este o ființă vie, sensibilă, care are nevoie de protecția unui om.

Adaptare stilistică remarcabilă la microuniversul descris, microunivers uriaș în semnificații.

Cu stimă

Viorel Darie

Edivent, dacă primul paragraf e strălucit, nu poți ține suflul acesta pe tot parcursul textului. În continuare inspirația face loc unui dialog uyual, unde nici măcar inovațiile stlistice nu pot face minuni.

Stilistic și literar text condus foarte bine. Conținutul e predictibil.

Cu stimă

Viorel Darie

Îmi pare bine că v-a răcorit amintirile din copilărie acest text. Voi încerca să mai lucrez la el, e o amintire de pe meleagurile natale, n-o pot lăsa așa.
Mulțumesc și de erorile semnalate.

Cu respect

Viorel Darie

Doamna Leliana Stancu

Sunt foarte bucuros că acest perfectibil text v-a făcut să vă transpuneți într-o lume ireală, ireală datorită purității ei, ce vă sugerează idei creatoare, redeșteptând in suflet doruri pentru ce avem noi mai scump în lume: puritate, fidelitate, aripi romantice, adieri imperceptibile a unui enigmantic vânt ușor. Dar ce nu pot fi niciodata suplinite sentimentele la întâlnirea privirilor învăluite de tandrețe, bucurie, poezie, ale romanticelor fete în rochii albastre, cu trandafiri roșii prinși în păr.

Mulțumesc de apreciere și de dezvoltări de idei pe marginea acestui text.

Cu stimă

Viorel Darie

Deși nici în copilărie nu o duceam prea bine material, dar noi trăiam cu sufletul, ne bucuram de simboluri, de frumusețea naturii, de imensitatea cerului înnorat, de unde se revărsau, dansând, roiuri de fulgi de toate mărimile, care până a doua zi creeau minuni albe, munți de nămeți.

Sunt mulțumit că v-am bucurat măcar puțin cu imagini idilice din copilărie.

Cu respect

Viorel Darie

Nu mi-aș dori nimic acum, decât să mă revăd pe țarinile Bucovinei, pe pajiștile proaspăt cosite, pe care firele de otavă încearcă iar să răsară din pământ. Și să-l revad pe uncheșul Iacob cărând căpițe, făcând stoguri de fân, mânând vacuțele din grajd la păscut. Și să mai văd cerul senin de vară reflectându-se în oglinzile uncheșului pe care ni le aducea în dar.

Mulțumesc de aprecieri și de bogate construcții imaginative pe marginea povestirii.

Cu respect

Viorel Darie

Omul de la țara, închis în universul lui, își duce cu cinste menirea sfântă față de muncă, gospodărie și animalele agonisite prin trudă și necaz. Nu e de mirare că acel om nu mai deosebește, în mintea lui, o rugăciune de îndatoria lui față de treburile gospodăriei, binecuvantate și ele tot de Cel de Sus.

Cu respect

Viorel Darie

Liniștea sufletului de poet nu se primește gratuit, liniștea trebuie cucerită prin luptă aspră. Chiar dacă visurile senine se sfărâmă precum o oglindă, chiar dacă deziluziile golesc sufletul după o luptă cu morile de vânt, poetul își capătă răsplata regăsind liniștea ca urmare a unui ceva greu de definit: \"doar sângele-nvârte-n adâncuri/destinul aproape neputincios/al suflet-cerului meu/fără ferești\"

cât timp țiganii sunt corecți, se poate face negoț foarte avantajos cu ei, cum spuneți și dvs. Da, ei cunosc bine resursele padurilor. Eu stimez munca lor de a umbla prin păduri pentru a caștiga cinstit existența. Și-așa alte facilități sociale nu le sunt prea accesibile.

Mulțumesc de observații. Stilul reportaj l-am adoptat, poate fără să vreau, ca să pun pe primul plan întâmplarea autentică nealterată de floricele de stil.

Cu stimă

Viorel Darie

Scopul acestor amintiri din copilărie, este de a pune în balanță viața aceea rustică, naturală, deși cu multe greutăți, cu viața noastră de oraș, artificială, care, în final, conduce tot acolo, ori către o viață irosită, ori către o viață folositoare celor din jur.

Da, cred că am repetat mult cuvântul zmeură. Am vrut să satur pe cei care tânjesc după o ramură încărcată de zmeură aromată. Dar arta e arta, totul e stilat, rafinat. Cu greșelile de gramatică e de neiertat în toate situațile. Bine că mi-ați spus că mai sunt, să mă uit mai atent.

Mulțumesc de apreciere.

Cu simpatie

Viorel Darie

Chiar dacă nu aveți, cum ziceți, ochi de critic literar, totuși sunt mulțumit că ați găsit ceva folositor în această povestire de evocare a experienței de viața din tinerețe. Mai sunt unele probleme de stil, care, sper, să le rezolv în viitor.

Cu stimă

Viorel Darie

Și eu nu am ochi de critic literar, dar îmi exprim admirația pentru că v-ați gândit să imortalizați amintirea unei ființe dragi, care a fost și nu mai este, prin aceste versuri. E adevărat, în ziua de azi modalitățile de exprimare în poezie au evoluat, trebuie învațate noile tehnici. Dar contează să ai ce pune în aceste versuri.
N-ar strica să încercați să scrieți și proză, ar putea să vă activeze resurse nebănuite, chiar de Dvs.

Cu respect

Viorel Darie