Viorel Darie

Am rămas surprins să aud vestea că a câștigat cineva ceva din literatură. A, da, a caștigat, dar nu bani. Credeam că povestirea Dvs vine cu o excepție, ceea ce m-a ținut cu sufletul la gură până la sfârșitul povestirii ...

Poate data viitoare, cu alt concurs.

Cu stimă

Viorel Darie

Scuye de repetarea cuvantului nobil in comentariul precedent

Aveau camarazii de armată de învins tot felul de vicisitudini, de restrictii, de îndurat umilințe, apăsări. Dar asta avea un scop asa zis nobil nobil: înfrângerea dușmanului de clasă, care, ca o fantomă, apărea în cele mai neașteptate ipostaze. Deaceea soldatul trebuia călit. Ceea ce nu înțelegeau bieții soldați, era că numai prin suferinți și efort organismul și voința se călea, să nu rămâna bieții recruți niște mămâioși, care dorm până la prânz, și nu vor să facă nimic din ce le zic părinții. Armata îi făcea bărbați pe tinerii adunați la cazarmă.

Ceva surprize putem avea în povestire de la faptul ca acel colonel l-a întrebat de moartea tatălui său pe front în încercuirea de la Iași, când se retrăgeau românii și nemții din Rusia.

Text frumos, care se citește cu mare curioazitate.

Cu stimă

Viorel Darie

Scrisul în tinerețe abundă de sentimente mari și entuziasm, de dragoste, care după ani și ani devin mai rezervate. Atunci, când scriam aceste pagini, chiar vroiam să fac din aceste scrisori ceva sublim, ceva înscris în marile sentimente literare, sau, după cum afirmați și Dvs Domnule Nicolae Tomescu - dragostea este supremă, este totul, dacă dragoste nu e, nimic nu e.

După această explozie de sentimente între două suflete tinere, pure, în episoadele care urmează vor avea loc și alte evenimente care vor tulbura mult liniștea seculară a frumoaselor ținuturi bucovinene.

Vă mulțumesc mult pentru aprecierea textului și conotații valoroase.

Cu stimă

Viorel Darie

Câți nu s-au ajuns oameni de seamă pe vremurile acelea prin scrisul frumos, ordonat, caligrafic. Era o raritate, o minune între oameni adunați la un loc. Promovarea era sigură. În ultimii ani, rolul celor cu scrisul frumos a degenerat, caligrafii nu mai au trecere. Vedem doar mânuiri de prestidigator cu degete pe tablete sau iPhon-uri. Ce caligrafie ?!

Text savuros, reînprospător, aducător aminte de detalii din vremuri apuse, când se făcea armata obligatoriu. Dar, se pare că reintrăm din nou in acele vremuri, cu vecinii noștri de la Nord. Doamne apără-ne și ajută.

Cu stimă

Viorel Darie

În tinerețe orice exprimare de dragoste pare o mare descoperire, inedită, de parcă o singură dată ar apare iîn lume. Așa pare în zorii tinereții, în zorii dragostei înfiripate între două suflete curate.

Da, acum când Marian, protagonistul povestirii, are sufletul încărcat de așa o binecuvantare, cerească am spune, însăși viața la Observator pare cu sens, devine mult mai atractivă.

Dar să vedem ce se va întâmpla în episoadele care urmează.

Va mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu, pentru parcurgerea textului și pentru aprecieri optimiste.

Cu stimă

Viorel Darie

Ce ne faceți, Domnule Nicolae Tomescu

La vârsta unora dintre noi, ne reîncorporați în armată, să retrăim cu mare exactitate și detalii toate maruntele, dar simbolice evenimente din viața de ostaș. Toate câte le povestiți, sunt aievea întâmplate chiar mie și tuturor în armată. Niciun detaliu semnificativ nu e uitat, niciun caracter de superior în armată nu e lăsat deoparte. E o rememorare chiar plăcută, îngăduitoare, a vremurilor de opreliști din zilele cătăniei. Chiar și numele unor comandanți de pluton sau companie coincid. Ce minune.

Acum încă aștept și relatarea unor episoade comice acum, dar neplăcute atunci, e vorba de fenomenul "În armată nimic nu se pierde, se completează".

E imperios necesar să continuați episoadele. Patria vă va fi recunoscătoare !

Cu stimă

Viorel Darie

Marian este la lecția de fidelitate față de noua sa prietena, Adelina, pe care de abia o cunoscuse, dar care i-a aprins flacăra sufletului. A trecut cu bine de această probă de fidelitate, el nu se dezminte ușor de misiunea sa profesională, nici de dragostea sa pură. Să așteptăm episodul următor.

Domnule Nicolae Tomescu, e posibil ca limbajul să nu fie cel adecvat în dialogul din acest episod, chiar și tăranii vorbesc mai diplomatic, mai nuanțat. Dar această poveste este scrisă la începuturile mele literare, și nu o mai modific acum.

Cu stimă

Viorel Darie

Inca suntem naturali, cum ne-a creat natura, tot ce e bun in natura ni se cuvine, incercam sa evitam oprelistile noii societati. Pentru copii nu stiu cum e mai bine, sa continue stilul vechi de viata a bunicilor, unchiilor, sau sa se supuna riguros regulilor societatii.

O zi de pescuit agreabila !

Domnule Nicolae Tomescu,
Ce bună ocazie ne-ați creat pentru fiecare de a retrăi încorporarea în cele mai mici amănunte, cu toate fazele ei, cu tot dichisul, chiar în acțiuni mai vioie și mai colorate decât cele ce am simtit noi când am intrat pe poarta cazarmei. Parcă ți se induce ideea că o cazarmă este un loc în care se intră, dar cine știe cum și când se iese. După câteva luni de armată, mintea va fi așa de spălată, că bietul soldat va uita ca a mai existat ceva in afara cazarmei.

Uimitoare precizie a imaginilor, a denumirilor, a termenilor de epocă. O încântare.

Cu stimă

Viorel Darie

Da, povestirea se diversifică în direcții interesante. Universul fizic, cosmic, devine prezent în viața tânărului Marian. Dar i se deschide și un alt Univers, Universul iubirii pure. Urmăriți în continuare firul povestirii.

Domnule Nicolae Tomescu, vă sunt recunoscător pentru urmărirea cu interes a evoluției povestirii, cu aprecieri încurajatoare.

Cu stimă

Viorel Darie

Ca de obicei, scrierile Domnului Nicolae Tomescu te fac să ieși din cotidian, din societatea aceasta cu Mall-uri și Hipermarkete, să te scufunzi iar în acea societate cumva arhaică, dar sănătoasă, liniștitoare, a trecutului, a anilor 50-60, când oamenii își doreau mult mai puține ca acum, dar erau oameni cu spiritul viu, cu fericirile și neliniștile explicabile. Cu textul acesta, frumos asamblat, recunoști pas cu pas, obiect cu obiect, acele vremuri și locuri trăite chiar de noi, pe care le revedem mai aievea chiar decât dacă ne-am duce în recunoștere, pe teren.

Nuțu acesta, e un personaj interesant, de perspectivă, capabil să înțeleagă situațiile, oamenii, acțiunile. Text direct, pur și nostalgic.

Cu stimă

Viorel Darie

Bucuros să citesc din nou, Doamna Florentina-Loredana Dalian, un text de analiză de mare subtilitate a spiritului uman, veșnic uman, care caută să dea sens zilelor trăite de fiecare dintre noi. Lucruri mici, sentimente mari. Un suflet trezit, e plin de bogate trăiri, multe visări, așteptări de mare finețe și speranță.

Vă sunt recunoscător pentru valoroasele texte prezentate nouă spre citire.

Cu stimă

Viorel Darie

Intr-adevăr, acțiunea se diversifică. Da, Adelina ve avea un rol foarte frumos în cuprinsul povestirii. Liniștea ancestrală a ținutului Bucovinei trebuie agitată cumva. Dar să nu anticipăm.

Va mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu pentru citirea acestei povestiri și pentru încercarea de a ghici ce va urma.

Cu stimă

Viorel Darie

Detaliile apetisante dau un farmec deosebit scrierilor lui Nicolae Tomescu. Poate și așa subiectele discutate ar fi fost interesante, dar modul cum selectează autorul evenimentele reprezentative ale epocii trăite cândva de noi, modul cum conturează descrierile, ne transpun imediat în acea epocă, ne face să retrăim tot ce am trăit odinioara, chiar în cele mai mici detalii și simțăminte. Epoca prinde viață prin puține cuvinte, oamenii redevin vii, atmosfera redevine cea de atunci. Asta se cheamă artă, arta de a redeschide epoci care vag mai plutesc în amintirile noastre.

Sper ca scrierile Domnului Nicolae Tomescu să valoreze cât o sută de cărti din epoca respectivă.

Cu stimă

Viorel Darie

Acest episod din scrierile Domnului Nicolae Tomescu ne încântă din nou cu reconstituirea, din memoria sa exceptțională, acelei hărță, radiografii, a zilelor din epoci apuse, când se trăia omenește, se tânjea după lucruri de spirit livresc sau profesional. Deși valorice societății erau puține, ele erau valoroase. Sentimentele, deasemenea, erau mai puternice, orice realizare era văzută mai bine în sociatate. Acum toate vin și dispar în grabă, precum imaginile din mersul unui tren rapid.

Descrierile au un conținut multiplu, și sentimental, și literar, și politic. Dar personaleje sunt cât se poate de active sentimental. Text plăcut de citit.

Cu stimă

Viorel Darie

Intuiți bine, Domnule Nicolae Tomescu. După ploaie vine soare. În episoadele care vor urma, starea de spirit a tânărului Marian se va schimba radical. Dar să nu anticipăm.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat pentru citirea cu regularitate a textelor mele, oferindu-mi și un feedback la ce am gândit și ce am scris.

Cu stimă

Viorel Darie

Survolând la mica înălțime istoria noastră, a românilor, uneori și vecinului nostru din Est incomparabil mai mare, ne putem desfăta cu scrierea Domnului Nicolae Tomescu, descriere mai explicită, mai sugestivă, edificatoare ca un film de la mică înălțime, prin fața noastră trec toate ecele evenimente, uitate de unii, ci oameni cinstiți, care încearcă să se descurce în chingile politice în care s-au împotmolit. Acum soluțiile celor de atunci, de a-și completa clasele, de a afla adevărul despre cele trâmbițate de clasa politică, ne par comice, le luam în derâdere, dar atunci prindeau bine. Ei, nici azi nu stau lucrurile total diferit, câți nu-și completează studiile, mai punând mâna pe carte, ori plătind, cumpărând să-și aranjeze masteratele, doctoratele, ca să poată ocupa anumite funcții, deși, azi nici masteratele, nici doctoratele nu-ți oferă un loc de muncă, dacă nu ți-ai găsit unul deja de unul singur.

Textul este vioi, pitoresc, ușor de citit. Sperăm sa fie o delectare pentru cititori.

Cu stimă,

Viorel Darie

La Mulți Ani, Domnule Nicolae Tomescu și dragi cititori.

Cartea "Puterea razei albastre", într-adevăr, este scrisă cu entuziasmul tinereții, eram mult mai tânăr atunci, dar și sub entuziasmul meseriei de astronom, și al splendidelor locuri din Bucovina, cea din Obcini. Acțiunea se va amplifica cu timpul, sper să nu fiți dezămăgiți de acțiunea care va urma.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru o caldă și realistă evaluare, deși, chiar și acum, textul este cam lung, motiv pentru care și călătoria spre Observator pare lungă. Dar nu-i bai, ne învățăm cu de toate !

Cu stimă

Viorel Darie

Da, un nou șir de episoade

M-am gândit să prezint episodic capitole din mini-romanul meu "Puterea razei albastre" publicat în anul 2010. Acțiunea cărții, și personajul principal, Marian, nu constituie relatarea unei autobiografii, deși viața mea a fost pe aproape de minunatele locuri descrise în această carte. Chiar și unele întâmplări au elemente autobiografice. Veți vedea, cartea ar parea SF dar nu este, partea de SF este de decor, pentru a mai anima liniștea de dintotdeauna a Bucovinei.

Domnule Nicolae Tomescu, va mulțumesc pentru lectura acestui text, și pentru cuvinte de apreciere.
La fel ca și Dvs, doresc la toți cititorii noștri un an 2015 mai bun, mai rodnic, cu oameni liniștiti, împăcați cu viața și cu realizările lor.

Cu stimă

Viorel Darie