Viorel Darie

Erata : "zonă" in loc de "colă"

Mulți ofițeri și gradați chiar și aici, la marginea lumii. Dar aici orice om trebuie să fie o fire descurcăreață, puțini au grijă de tine. Oricum, lipsurile materiale sunt suplinite de interacțiunea mai omenoasă între oameni, fie și în relația ofițerilor/gradaților cu simpli soldați. Vagi fereste spre libertate se zăresc ici colo, nu este chiar așa de rău aici pe cum se pare. Și, în ce colă de lume o bibliotecară să-ți aducă cartea căutată la domiciliu ?

Text dinamic, plin de amănunte simbolice, ceea ce conferă povestirii stare de autenticitate. Mai e până la liberare !

Cu stimă

Viorel Darie

Bună e așa o armată, să te scoată din satul tău, din orașul tău, din cazarma cea uriașă de batalion, să te trimită cumva la marginea lumii, în împărăția apei care clipoceste linistita, sau se înfurie și împroșcă cu valuri de sus. Oameni domoliți de ape, de izolare, de singurătate. Orice semn de civilizație este bun, este bine venit, este salvator. Orice dar de afară este semn că umul nu este uitat în acest ținut de margine de lume.

Domnule Nicolae Tomescu, n-ar fi așa de captivante, răcoritoare, aceste povestiri, dacă n-ați avea acest har de Sus, darul descrierii obiectelor, a simbolulrilor unei vieți rustice, vechi de când lumea. Inventar sfânt al umanității, care ne face să retrăim unele epoci care cine stie când le vom mai rememora.

Cu stimă

Viorel Darie

Prima carte o scrii cu multă pasiune, multă trăire.

Alternanța academic - rustic, cosmic - domestic, idealuri înalte - rutina zinică, dragostea sublimă - ispite întâmplătoare este ceea ce prezintă această povestire. Evident, numai cel care scrie prima carte trăiește cu inima lui toate cele scrise. Așa este și povestea acestui tânăr Marian, visător, educat, însă vulnerabil la algoritmii de rutină cotidiană. Marea lui șansă, de fapt o șansă reciprocă, este darul acesta de la Dumnezeu, o dragoste îngerească cu Adelina, ceea ce conferă pentru amândoi o bucurie supremă a vieții. Sfârșitul povestirii este nostalgic, să părăsești frumoasele meleaguri ale Bucovinei, să pleci la oraș. Dar tinerii oricând pot reveni să trăiască în această zonă magică, admirabilă, de lume.

Domnule Nicolae Tomescu, deasemenea si cititorilor dragi, vă mulțumesc din suflet pentru urmărirea plină de interes a povestirii, admirând descrierile peisajelor, tolerând micile imperfecțiuni de redare a textului. Nu fiți triști, nu fiți nostalgici, vom căuta să mai scriem pe acest minunat site Agonia povestiri interesante din lumea cea fascinantă, din natură și dragoste divină

Cu stimă

Viorel Darie

O înșiruire de simboluri dragi oricui, care este ca un album din care vedem ce scurtă e viața, cum se risipesc și cele bune și cele rele. Dar cele mai valoriase sunt trăirile omului, celelalte toate se împrăștie repede de tot.

Cu drag

Viorel Darie

Eterna Rază Albastră ... este dragostea nemuritoare, care unește suflete tinere sincere și curate, dar cât de frumos este când ambianța este în sărbătoare pentru a însoți bucuria celor fericiți. Raza Albastră, cea cosmică, este o himeră, o iluzie, care vine și trece, dar dragostea tinereții este cel mai valoros sâmbure al întregului Cosmos.

Mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu, pentru însoțirea postărilor acestor episoade ale cărții, ați anticipat în cea mai mare parte rațiunea filozofică și de viață a povestirii. Mulțumesc, deasemenea, cititorilor care au avut plăcerea să citească aceste episoade.

Mai avem un singur episod, care este, de fapt, un epolog.

Cu mulțumiri,

Viorel Darie

Revenim la Sindbad Marinarul ? Așa, parcă, am retrăit acest episod al Dlui Nicolae Tomescu. Nu ești bărbat dacă nu ai trecut prin traumele unei călătorii cu nave sau bărci rustice pe canalele tulcene. Dacă până acum nu v-ați simțit deconectați de cele cotidiene, cu acest episod sigur ați uitat de casă, de civilizație. Sentimente de amenințare administrativă, amestecate cu ape, care vin de peste tot, cu trâmbe de vapori și valuri venite și de sus, nu numai de sub ambarcațiune, cu frica începătorului, dar și sigranța celor inițisți, desigur, te deconectezi. Și ce răsplată mai bună în asemenea situații, este să te simți între oameni, oameni vajnici, omenoși, care își mai fac curajul cu cate o băuturică tare. Și care mai au câte o răsplată de la Cel de Sus, câte un pește uriaș de doi metri!

Frumos, emotionant episod. Nu-l uiți repede.

Dar să fim recunoscători Celui de Sus, că am petrecut acasă încă un Paște feicit.
Hristos a Inviat !

Cu stimă,

Viorel Darie

Ne-am împotmolit. Vapoarele nu mai circulă. Viața lejeră și boema din cazarma s-a cam sfârșit. Mâna comandantului i-a ajuns pe băieți si aici, la capatul lumii.

Nuțu a intrat și mai tare în "stufăriș". Oare ce-o să pățească bietul băiat ?

Civilizație ? Care civilizație ? Armata e aici, casa-i departe. Și mai e și ghinionul ăsta neplăcut ca dezertor. Presimt că va scăpa usor din buclucul ăsta.

Text care, oricum ai vrea, te scoate din cotidian, simși foșnetul stufului și răcoarea canalelor până în măduva oaselor. Unde o fi soarele ? Unde e lumea cea din afara cazarmei ?

Cu respect

Viorel Darie

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu. Lumea se schimbă. Oamenii urcă muntele, coboară, își schimbă preocupările. Evenumentele SF apar și dispar, oricât de spectaculoase ar fi. Doar veșnicia locurilor natale, montane din Bucovina rămân bine statornicite in destin, nechimbarea se simte, parcă.

Da, ați sesizat bine, povestirea se apropie de sfârșit. Nu credeți că merită să se sfârșească cât mai frumos ? Vom vedea în episoadele care mai sunt.

Efortul Mariei, fată simplă de la țară, de a accede la un băiat școlit cum e Marian, sunt impresionante. Să nu fie nimeni în starea ei de spirit. Dar Domnul are grijă de fiecare suflet.

Va mulțumesc de parcurgerea textului acestei povestiri lungi. Sper că v-a plăcut în anumite privințe.

Cu stimă

Viorel Darie

Povestire dinamică, nostimă, bine închegată.

Ne-a ținut răsuflarea de la început până la sfârșit.

Cum de nu și-au dat seama că e un vitel. Se vede, era întuneric beznă.

Așa mai ieșim și noi din casă, prin stufăriș

Domnule Nicolae Tomescu, aveți dreptate, povestirea a căpătat un ritm alert. Nu ca aș fi dorit să povestesc alert toate întâmplarile, dar fenomenul cu nava SF cosmică a accelerat toate lucrurile în această zonă atât de molcomă a Bucovinei din Obcini. Cum poți să te mai oprești, să începi să descrii iar pe indelete ?

Da, intiuți bine, senzaționalul va trece, dar dragostea rămâne nemuritioare. Însă această dreagoste trebuie apărată, probată, ispitele de tot felul încearcă mereu, trebuie să fii om, să înlături ispitele.

Biată fată de la țară, Maria, care are și ea un suflet, se gândește și ea la multe. Dar, în dragoste, nu poți împăca toată lumea, trebuie să urmezi neclintit idealul suprem al vieții tale, în cazul nostru dragostea lui Marian pentru fermecătoarea Adelina.

Mulțumesc tuturor celor care urmăresc această povestire, încă mai este până la sfârșit, dar nu foarte mult.

Cu respect

Viorel Darie

Ați văzut vreun mister cosmic explicat în afara celor biblice ?

Am atenționat cititorii că această povestire este de natură SF, dar nu SF de dragul SF, ci pentru a colora, a agita un pic liniștita viața din ținutul Bucovinei. V-a captivat cumva ideea că poate exista o rază albastră care poate transporta nave cosmice cu ființe necunoscute ? Nici această idee nu este originală, dacă avem in vedere versul eminescian : Cobori în jos Luceafăr blând, alunecănd pe-o rază. Misterele vin, misterele pleacă. Ne spune nouă cineva ceva ?

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, să așteptați continuarea sublimei poveste de dragoste plină de gingășie intre Marian și Adelina, ceea ce va apare ca o încununare a evenimentelor misterioase apărute pe Obcinele Bucovinei. Va urma.

Cu mulțumiri pentru urmărirea povestirii

Viorel Darie

Vă invidiez. Să tot faci așa armată călătorind cu vaporul pe feerice canale printre stuf bogat sși sate din Deltă. În natură, și comandanții redevin oamenoși, treburile se rezolva de bună voie, fără comenzi de cazarmă. Formalitățile, nonsensuri, vtrajba între oameni dispar. Natura îmbunătățește comportamentul oamenilor.

Descrieri pitorești, de invidiat de către cei care n-au fost niciodată în Deltă, s-au n-au mai fost de zeci de ani acolo. Text ca o oază de fericire, de liniște, de trai tihnit. Amănuntele specifice epocii și locurilor nu lipsesc, sunt chiar mai gustoase decât berea luată în grabă țntr-o tavernă din Sulina.
Ce trebuie să grăbești eliberarea dintr-o așa armată, să tot țină ani de zile!

Cu stimă

Viorel Darie

Stimate Domnule Nicolae Tomescu

Vă apreciez interesul cu care citiți această povestire, la fel și cititorii numeroși, poate așteptați să se explice ceva misterios din Cosmos, sau măcar o idee SF formidabilă.Poate da, poate nu, povestirea să vă aducă ceva deosebit, senzațional.

Da, în acest episod încă nu aflăm nimic nou despre meteorit, dar vedem o agitație care inflamează ținutul, pune în mișcare forțele ținutului care erau adormite, parcă. Aveți dreptate că în această zi s-au petrecut o sumedenie de acțiuni în jumătate de zi scurtă de iarnă, de parcă era ziua lui Iosua la cucerirea Ierihonului. Dar să admitem așa cum sunt lucrurile.

Vă mulțumesc pentru urmărirea dezlegării suspansului. Poate, poate, până la urmă, cititorul se va alege cu o idee grozavă din toată acestă povestire.

Cu stimă

Viorel Darie

Nici dacă era armata mea n-aș fi reamintit atâtea amănunte câte ați etalat Dvs Domnule Nicolae Tomescu în acest episod de armată. Totul este veridic, totul trăit.

Delicioase trebuiau să fie atunci acele opere minunate "Pe Donul liniștit" sau manualul de istorie a lui Roller. Cine e Roller asta? N-am învățat despre el la armată. Cărți la armată ? Asta nu-mi aduc aminte. Pitoresc, desi caraghios, este acel locotenent Rusu care avea un viciu : se imprumuta de la subalterni. Am mai văzut ceva asemănător, dar nu spun unde. Și la o concentare a mea, comandanții cereau de la cei concentrați sa aducă rechizite de la institutiile unde lucrau.

Totul e frumos, pitoresc în povestirile Dvs. Să mai vedem și alte pășanii din cazarma de la Brăila.

Cu stimă

Viorel Darie

Aveți dreptate Domnule Nicolae Tomescu, un corp SF misterios se lasă greu descifrat. Îl vezi, îl admiri, dar nu-l înțelegi. Să vedem dacă echipele de cercetare care vor veni, desigur, dacă vor elucida misterele.

Se vede și mobilizarea tipic greoaie a instituțiilor de facto care ar trebui să fie prezente instant la asemenea evenimente. Dar ei vor veni. Mai mult să nu anticipăm.

Domnule Nicolae Tomescu, vă mulțumesc pentru urmărirea acestui serial și pentru trăirea misterului. Poate la sfârșit ne spuneți și nouă ce presupuneri ați făcut despre misteriosul corp ceresc.

Cu stimă

Viorel Darie

Era trupa lui Nuțu ceva mai selectă, se delectau cu frumusețile electronicii, în timp ce alții tropăiau fără rost în jurul cazărmelor, sau se tțrau pe burtă pe câmp. Ce e interesant, că aceste mici invenții electronice nu erau bine înțelese și văzute de unii comandanți mai reduși. De unde și situațiile comice din narațiune.

Și la mine trebuia să fie o armată mai tehnică, spartă pe ore de specialitate de artilerie, combinată cu orele se instruire politică și patriotică. Dar m-au dat la infanterie, acolo umblam pe câmpuri și ne puneau comandanții de pluton sau companie să respirăm din aerul pe care-l respiră iepurii!

Farmecele armatei - privită după ani și ani! Dar mai plin de farmec este textul Dvs, Domnule Nicolae Tomescu, cel cu multe oglindiri ale realității de cazarmă, realități de curând apuse.

Cu stimă

Viorel Darie

Ca orice lucrare SF, sau pseudo-SF ca aceasta, trebuie să cultive un suspans. Acest suspans e în curs de destăinuire, dar mai are părți necunoscute, care, o parte din ele, vor fi elucidate în episoadele care urmează. E bine să trăiți farmecul muntelui cu prilejul acestor relatări.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru urmărirea constantă a postărilor mele pe Agonia.ro și pentru susținerea acestora cu abnotații încurajatoare.

Cu stimă

Viorel Darie

Domnule Nicolae Tomescu, văd că armata pe care a făcut-o Nuțu, aste descrisă cu accente de înțelegere a unei epoci apuse, clar, acum. Partea neplăcută a lucrurilor este uitată, iertată. Ramane partea cumva comică a situațiilor, a mentalității, a "ritualurilor" din armata, cu cântece ostățești, cu defilări. Cu acest text, mi-ați reamintit pas cu pas, detaliu cu detaliu, o ieșire prin alarmă la tragere într-un poligon depărtat. Mi-am reamintit proprile detalii din acea tragere la Bacau, când am mers toată ziua pe jos, dus și întors. Când am dormit buștean noaptea. Vai, ce mi-a plăcut acea zi, eram as la mers pe jos.

Tablou cât se poate de veridic, valoros din realitatea noastră trecută.

Cu stimă

Viorel Darie

Dupa cum ați remarcat, povestirea intră în sfera se SF, prin scufundarea în mistere cosmice, cumva logice, dar puțin veridice. Totuși, elementele de SF trebuie să fie interesante. Evident, nimeni nu va crede ca aceste mistere cosmice se pot întâmpla. Rolul lor în povestire este de a crea interes și mai mare asupra frumoaselor zone bucovinene, de a le da o culoare aparte. Nu partea SF este importantă, ea este un decor. Important este mediul străvechi montan al țării noastre. Și oamenii, și obiceiurile lor. Dar cea mai importanta este dragostea.

Domnule Nicolae Tomescu vă mulțumesc în mod deosebit pentru citirea cu atenție a povestirii și pentru adnotații valoroase.

Cu stimă

Viorel Darie