Viorel Darie

Poate ați așteptat să descriem pe Kromia din primul episod, dar natura romanului este de așa natură, încât o descriem de abia în episodul 16. Dar speram ca v-a plăcut intrarea ei în scena acțiunii. Vor fi episoade in care personajele vor coborî din înalta măreție și basm, în situații de mare tensiune. Dar asta până la cele 54 de episoade cât are cartea. Este destul timp.

Sunt foarte bucuros în a prezenta episoade, știindu-l alături pe Domnul Nicolae Tomescu, care urmărește acțiunea episod cu episod, cu mare atenție, compară descrierile cu memoria sa de om al istoriei, să vadă când acțiunea cărții este justificată istoric, și când devine basm. V-am spus, este o carte de ficțiune, cu ceva suport de istorie. Scopul cărții este de a descrie o iubire pură între doi tineri de mari calități. Această iubire trebuie sp fie atemporară.

Cu drag

Viorel Darie

Poate nici nu exista în antichitate atâta slavă, dar e nevoie ca descrierile referitoare la cetatea fabuloasă a lui Agatos să fie grandioase, o să vă convingeți de ce. Asemenea grandoare, cine știe, poate a existat în mod real la curțile marilor imperii, la Kitai, sau la babilonieni, sau în niște cetăți arabe din Spania. Dar nu ne costă nimic să facem descrierile grandioase îm acest roman care împletește suportul istoric cu ficțiunea ca de basm.

Evident, fiecare episod de descriere este necesar, vom vedea pe parcurs. În episodul viitor facem pentru prima dată cunoștință cu Kromia, care va străluci până la sfârșit.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru consecventa citire cu atenție a episoadelor cărții, rezumând de fiecare dată cât mai bine esenta fiecărui episod.

Cu stimă

Viorel Darie

Acest capitol, împreună cu încă vreo două, au menirea de a descrie persoanajele și viața din Atalza, această cetate antică, în mare parte o ficțiune. ACestea vor constitui baza acțiunii care va urma în capitolele până la sfârșitul romanului.

Aș putea să corectez exprimările unde Domnul Nicolae Tomescu, de formație profesor de istorie, pe bună dreptate, a remarcat ca unii termeni, cum ar fi "păgân" sau "arabesc" nu sunt propriu folositi, ei apar în istorie mult mai târziu decât în antichitatea timpurie a acțiunii din roman. Dar, las necorectate aceste formulări, ca să aibă suport observațiile Domnului Nicolae Tomescu, care ne aduce o mini-lecție de istorie, în privința unor termeni din vorbirea universală.

Cu mulțumiri

Viorel Darie

Ce poate fi mai liniștitor pentru sufletul unor copii, decât un bunic chiar lângă el, așezat alături pe o bancă, în fața casei de la țară, care să-și iubescă nepoții, și să-l încânte cu povestiri de demult. Așa și această povestire, este o reconectare la o epocă demult trecută, dar pură, deși și atunci erau multe evenimente și plăcute și neplăcute.

Pe noi ne încântă și limbajul, talentul scriitorului, care redă viața din trecut ca și cum ar fi aievea în fața ochilor noștri.

Cu stimă

Viorel Darie

Spunea odata Harry Truman, președintele SUA, "dacă gândești, gândește măteț". Așa si autorul acestui roman, dacă e să creeze un loc fictiv, acel loc trebuie să fie grandios, tot atâta costâ în domeniul ficțiunii. Evident, țărmurile sudice ale Asiei Mici nu au avut niciodată o cetate de grandoarea celei descrise in roman. Dar, deși fictivă, am dorit să descriu un regat monumental, cu ceva adevăr istoric, dar mai mult ficțiune. În acest mediu se va dezvolta acțiunea care urmează, parcă în opoziție cu liniștea patriarhală din insula Rodos.

După cum a subliniat și Domnul Nicolae Tomescu, episoadele continuă să fie descriptive, pentru a prezenta o nouă cetate regală, un nou rege, noi personaje, care vor amplifica acțiunea care urmează, în care Adoris și Kromia vor deveni personale centrale.

Cu stimă

Viorelm Darie

Fericirea e când ți-ai găsit steaua ... sau o Steluță

V.Darie

Doamna Maria Tinerescu, de fiecare dată povestiți lucruri vesele. Cred că se bucură mult copiii citind povestiri așa de drăgălașe, la mintea lor, din lumea lor.

Și măiestria de exprimare e deosebită, de înaltă ținuta. Ne delecteaza și pe noi, oameni mari.

Cu stimă

Viorel Darie

Pentru Adoris este o periadă grea. Închisoarea în care căzuse nu este una specială, să-i ofere avantaje. Adoris se luptă cu neplăcerile temniței, dar și cu pustiul sufletului lipsit de orizont. Și nici măcar cineva să știe că el se vestejește în temnita, dar nu este nimeni, nici în cetatea lui Agatos, nici din Ellada.

Dar așa începe refacerea personalității tânărului Adoris, pornind de pe treapta cea mai de jos, pentru a urca apoi pe culmile gloriei și fericirii.

Vă dau dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, un roman mai vast are nevoie de dezvoltări pe mai multe planuri, precum un templu ce se construiește cu răbdare. Și încă vom mai avea episoade descriptive, de introducere de personaje noi, înainte de trece la acțiuni cu avant.

Cu stimă

Viorel Darie

Cum era să mai citesc și eu un basm! L-am citit până la capăt, fiindcă era tare frumos, captivant. Ce peripeții, ce lupte! Toate ca-n basme adevătare ! Și un limbaj de descriere superb!

concluzie minunată : "Până la urmă, a înțeles și Mustață-Sură că numai cu bunătate și iubire poți obține lucrurile de valoare"

Cu stimă

Viorel Darie

O luptă sfârșită tragic. Conștiinciozitatea lui Craton, avântul romantic al lui Adoris, de data asta au sfârșit tragic. Dar cei doi și-au salvat viețile.

Acest episod, în care oștenii serioși sunt trădați de indolența altora, este doar un episod al romanului nostru. Eroul nostru, Adoris, se apropie de locul care-i va imortaliya personalitatea și dorurile sufletești. Ne apropiem de locul în care Adoris va întâlni aleasa inimii sale. Dar, până atunci, mai sunt câteva episoade de descrieri.

Craton, Rodos - oare vom mai avea ocazia să le reîntâlnim în povestire ? Vom vedea.

Sunt recunoscător Domnului Nicolae Tomescu pentru analiza atentă a postărilor din acest roman, cu sinteze de esență, subliniind de fiecare dată specificul episoadelor.

Cu stimă

Viorel Darie

Din acest episod realizat de autorul Nicolae Tomescu, deși știam întru-câtva acest lucru, dar primim o nouă confirmare, că întotdeauna, chiar sub orice regim, munca cinstită, conștiincios îndeplinită, era apreciată de oameni buni care au existat întotdeauna, indiferent de regim, de timpuri, de situații. Ar fi fost mult mai crunt, dacă acești oameni de treabă din conducere n-ar fi existat.

Evident, acele vremuri, chiar sub conducerea unor neprofesioniști comuniști care făceau regulile, eveau ca scop creerea unei "lumi mai bune, pentru propășirea pe noi culmi ai socialismului ...", și nu era o situație de exterminare. Așa se explică cum, de cele mai multe ori, munca conștiincioasă, făcută la timp, cu tragere de inimă, era răsplătită, cu ce se putea, măcar cu niște grade în ierarhia didactică.

Textul ne captivează, pe unde explică autorul Nicolae Tomescu, locurile, oamenii, situațiile, se luminează, capătă contururi vii, personajele se reanimă, prind viață, încât retrăim aidoma vremurile care parcă s-au dus de la noi pentru totdeauna...

Cu stimă

Viorel Darie

Episod plin de emoții, părinții se despart de copiii care pleacă la luptă pe meleaguri străine. Scene anume create de a fi simboluri: focuri, noaptea pe vârf de munte, corăbii multe, țărmuri feerice, ospețe (poate chiar neverosimile) la plecare pe mare.

În sfârșit, sentimente multe, în dreptul fiecărui personaj. Adoris este cel mai dornic să plece, el n-a venit pe insulă să se odihnească, el presimte că ceva eroic în așteaptă în ținuturile noi spre care se-ndreaptă.

Mă bucură, Domnule Nicolae Tomescu, faptul că v-au plăcut scenele pe care le-am creat în carte tocmai ca să impresioneze. Scene simbol. In rest, să vedem ce ne va aduce plutirea pe ape întinse a flotilei lui Craton, și ce isprăvi îi mai așteaptă pe tinerii luptători pe meleagurile străine.

Părăsim nostalgica insula a Rodusului. Dar oare o vom mai revedea în acțiunea romanului nostru ?

Cu drag

Viorel Darie

Acest episod reprezintă o descriere magistrală a unui sat, nu neapărat sibian, sau ardelenesc, sau românesc. Cam toate satele noastre, dar poate și din alte țări, sunt la fel. Adică făcute din aceleași "materii" : lut, glod, verdeață multă, pietre pe drum. Ca o creație supremă a locurilor, este țăranul român. Dar, peste toate aceste aspecte primare ale satului, se suprapune culturalizarea. Adică ridicarea țării din noroi, pietriș, la stadiul de lume educată prin școli, ca va da ingineri, productie sporită în agricultură, drumuri de asfalt, pensiuni, stațiuni. Dar, de multe ori roadele "culturii" sunt acele mormane de gunoaie și mucuri de țigară din cancelarii. Oare doar atâta poate învățătorul, profesorul de la țară ? Oare civilizația adevărată, când va veni ? Cea a vieții cumpătate, a dragostei între oameni, a credinței în Dumnezeu. De unde vor veni astea ?

Pagini memorabile create de autorul Nicolae Tomescu privitor la un sat românesc: amănunte aproape fotografice, vizuale, ale potecii de la gară spre sat, comportamentul oamenilor locului, psihologia cancelariei și altele. Ceea ce denotă că autorul cunoaște bine realitățile, satul/satele pe care le descrie.

Cu stimă

Viorel Darie

Ne imaginăm cum ar fi fost acum mii de ani pe pământurile unei insule în mijlocul mării. Izolată, și nu prea, insula oferă o liniște pe care mulți ne-o dorim azi. Un asemenea loc arareori este tulburat de vești din afară. Doar când niște pirați atacă așezările firave, fie sosesc niște corăbii de departe, aducând vești pe care locuitorii le aștepteaptă cu mult interes. E drept, sunt amplificări ale activității de la cetatea lui Glaucon, poate nu chiar așa de bine trăiau oștenii, în ospețe și pregătiri de oaste. Și poate, în Milet sau în Sardes, nu era chiar această atmostefă descrisă. Am vrut totuși să creez ceva impresionant, ceva nostalgic.

Evident, așa cum remarcă Dl Nicolae Tomescu, asiduu cititor și comentator al postarilor mele, acest episod este o legătură spre ceea ce va urma în episoadele care urmează. Poveste mult mai este.

Cu stimă

Viorel Darie

Da, aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu. Intenția mea chiar a fost ca în acest episod să realizez o scriere gen tragedie în stil antic.

Episodul descrie istoria acestui personaj, Craton, asimilabil cu un erou antic, care evoluează de la aparențe dezamăgitoare privitoare la primii ani de viață, ca apoi personalitatea lui să înflorească atunci când o dragoste puternică, sinceră, îi va schimba firea din temelii. Dar regulile tragediei antice cer sacrificii, ceea ce, lipsita de noroc, Danae, fata preotului Harus, a suferit în viața ei curată, de devotament nemărginit. Cerul va răsplăti acest devotament sincer, de sacrificiu al vieții ei.

Vă mulțumesc, Domnule Nicolae Tomescu pentru surprinderea accentelor de dramă antică în acest episod al romanului, lucru care am intenționat, poate chiar am reușit pe alocuri.

Cu stimă

Viorel Darie

Locuitorii satelor umanizau condițiile de viață nefirești izvodite de mințile comuniștilor nepricepuți, dar corupți (din firea omenească). Unii, puși în slujba orânduirii comuniste, având caractere deosebite, pline de omenie, erau de un mare ajutor populației nu prea școlite din vremea aceea. E drept, propaganda comunistă risipea multe mijloace în scopuri nefolositoare, care ar fi putut ajuta și mai mult lumea satelor, să se dezvolte, să se ridice. Dar omul trebuia să nu aibă prea mult, să fie nevoit să muncească pentru stat, un stat condus de oameni incapabili să valorifice corect munca celot de jos.

Dar așa era atunci. Nostalgia ne cuprinde reamintindu-ne crâmpee din viața noastră de atunci, reamintind lozincile și motivațiile vremii. Asta datorită memoriei excepționale și talentrului scriitorului Nicolae Tomescu. Sub condeiul Dlui, lumea cea veche renaște, măcar în amintirile noastre. Mulțumim.

Cu stimă

Viorel Darie

Adoris și Kromia, este un roman de ficțiune. Cadrul istoric este unul general, nu prea amănunțit documentat. Insula această, Rodos, atât de bine cunoscută azi, pe atunci, în vremea invaziei perșilor, era o insulă de păstori. Descrierea din roman vrea să creeze un loc de liniște antică, să descrie personaje de ispravă, să elogieze frumusețile locurilor. Acel Glaucon, o fi el rege, dar e un rege mărunt, dar pitoresc. Fiul său, Craton, este tipul eroului antic: frumos, dârz, viteaz, drept.

Veți vedea, acțiunea romanului se va muta în regatul Atalyei, regat fictiv, vag corespondent cu Antalia de azi. Acolo sunt descrise palate, temple ca-n basme, în realitate nu aveau cum să existe astfel de minuni pe atunci. Dar, v-am spus, cartea este o carte de ficțiune, vag istorică, căutâun un subiect de plăcută evadare din contemporan.

Domnule Nicolae Tomescu, vă mulțumesc mult de continuă urmărire a acțiunii romanului, ați remarcat bine că această carte nu este rodul unor investigații arheologice, sau rodul unor studii indelungate în arhivele lumii. E o carte de ficțiune, descriind dragoste pură, fapte de omenie și ... vom vedea în următoarele capitole.

Cu stimă

Viorel Darie

Ce limpezi și dulci erau vremurile când bunicii noștri erau în viață, ne iubeau, aveau grijă de noi. Ce bune erau bucatele simple, din alte vremuri, pe care știau sp le facă. Mai ales pentru nepoti dragi. Vremurile cele s-au dus. Acum și bunicii, și părinții cumpară la copii CHIPS-uri din supermarket-uri. Păcat.

Text limpede, dulce, mângâietor. Și totuși, ceva neliniște - de ce nu venise încă mama, deși era așa de târziu...

Cu stimă

Viorel Darie

Interesanta descriere a unui punct meteorologic. Am vazut de multe ori asemenea casute pe picioare inalte, dar nu stiam ce e inauntrul lor. Cu ajutorul Dvs. am aflat, si va multumesc.

Viorel Darie

Nebuniile tinereții se sfârșesc repede, dar, ceea ce rămâne este învățătura, sau, poate, ceva interesant de povestit prietenilor, sau urmașilor.

Da, cam așa arătau acțiunile tinerilor din antichitate, dar poate și din timpurile mai recente.

Să vedeți însă. acești tineri care par făfă discernământ, curând pot deveni oameni de isprava în societate, cum e și cazul lui Adoris. Dar să urmărim episoadele care urmează.

Domnule Nicolae Tomescu, vă multumesc pentru urmărirea constantă a postărilor mele și pentru aprecierile încurajatoare.

Cu stimă

Viorel Darie