Viorel Darie

In acest capitol am descris etapele, lucrările de ridicare a mult plănuitului templu uriaș de catre Agatos, consiliat de Ariadna, soția sa ( de unde mai știm noi de o astfel de construcție, astfel de conducători ? ).

Clădirea risca să rămână cât pe ce neterminată, datorită epuizării resurselor. Dar banii imprumutati de la super-bogatul persan Arbatos au prins cât se poate de bine. În linii mari, construcția a prins contur, a inceput să fie finisată. Vor apare însă consecințe, vom vedea...

Adoris ? Încă mai are de stat vreo două trei episoade în temniță, după care va urma o eliberare cât se poate de oportună.

Cu stimă

Viorel Darie

Sunt descrise unele realități de pe plan local în vremea în care cultul personalității se instala tot mai agresiv. Totul începe să fie condus de la centru de unde se dicta chiar și rezultatul unei banale anchete.

Dar chiar și în acele condiții existau oameni care continuau să-și facă conștiincios datoria, cazul tânărului personaj Voasi. Numai așa se explică relativa dezvoltare a învățământului științei și culturii până în acel an de cotitură 1989

Domnule Rodean - Cornel. Lectura placuta pe o tableta, la umbra de nuc, in vacanta, la tara, sa vezi cerul senin si pasarile cerului trecand alene pe inaltimi.

Faptul ca ati scapat stiuca cea mare - va cred, si mie mi s-a intamplat odata sa scap chiar pe mal un caras maricel si stralucitor.

Mai incercati si duminica viitoare - o povestire din aceasta, savuroasa.

Cele relatate despre actorul C. Rădulescu el și soția sa Liudmila, ar putea fi consemnate într-o eventuală istorie a Teatrului sibian. Înființarea corului de profesionoști condus de Doru este o altă realitate artistică ce a fost amintită

Pline da haz sunt descrierile despre încercarea de a înlocui pe Doru, dirijorul corului de la Săliște, cu alți posibili dirijori: unul Florin S., care speriase fetele de la cor, dar și insuccesul cu celălalt posibil dirijor, învățătorul Lustragiu.

Politica de deschidere pe plan internațional dusă de Ceaușescu și apariția cultului personalității sunt două realități, ai acelor ani, care se bat cap în cap.
De toate acestea este preocupat autorul și le descrie așa cum au fost ele receptate de personajul principal

Cu stimă

V. Darie

Desigur, e mâna lui Meneus care a dus la schimbarea condițiilor de detenție a lui Adoris. Dar o celulă mai bună nu era ceea ce-și dorea bietul Adoris. Adevărata flacăra a ființei lui s-a aprins când a descoperit-o pe minunata Kromia în cele mai interesante ipostaze ale ei. De acum înainte, viața lui devine o continuă poezie, o nemărginită adorație, recunoștință. Era lucrul cel mai de preț pe care-i adusese saorta.

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, viața lui Adoris începe să se schimbe radical, în ciuda faptului ca el încă mai este in detenție. Dar să mai avem răbdare să afișăm următoarele episoade.

Cu stimă

Viorel Darie

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu. Meneus, un curtean de mare valoare la curtea regelui Agatos, este cât se poate de atent la evoluția stării de spirit a minunatei prințese, fiind batrânul care o îndrăgește ca lumina propriilor ochi, anticipează starea de spirit a fiicei regelui. Evoluția sentimentelor tinerei fete chiar îl pune pe gânduri, a făcut bine ori nu, că a cedat insistențelor Kromiei de a vizita închisoarea. Dar nici Meneus nu știa că divinitatea a făcut ca cele două suflete pure să se întâlnească, chiar în condițiile cele mai vitrege, și, inevitabil, sentimentele lor se aprind, indiferent de starea de lucruri. Dar asta vom vedea în episoadele care urmează

Mulțumesc pentru aprecieri, Domnule Nicolae Tomescu

Cu stimă

Viorel Darie

Aveți dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, această întâlnire întâmplătoare, după judecata nostră dar nu și fața divinității, va fi scânteia care va aprinde cele mai nobile sentimente între două suflete curate, caărora le-a fost predestinată o viață de mari bucurii. Dar să nu anticipăm episoadele care urmează.

Da, Meneus este un slujitor deosebit, devotat al regelui Agatos, apărătorul cetății Atalya. Este captivat de stralucirea prințesei Kromia, pentru care devenise un izvor nesecat de povestiri dintre cele mai năstrușnice, pe care fata le sorbea cu adorare. Meneus va juca un rol de seamă în cuprinsul povestirii, și nu degeaba a fost introdus în acțiunea acestui roman.

Va mulțumesc

Viorel Darie

Frumusețe fără suflet este o delectare pentru privire, un imbold pentru imaginație, dar nu un izvor dătător de fericire. Ba, mai mult, frumusețea formelor goale poate fi fatală pentru ființe gingașe care caută un suflet arzând de trăiri de mari emoții, de revelații creatore, de devotament fără limite.

V Darie

Stimată Doamnă Mihaela Rascu, rar mi-e dat să citesc o compoziție literară mai armonioasă, mai antrenantă, mai plină de frumuseți povestite și presărată de mijloace alese de exprimare. Așa putem vedea cum frumusețea unui chip de fată poate transforma soarta unui regat. Puritatea unui suflet topește sloiurile grele de neăncredere, aduce pacea acolo unde se practică crime, aduce dragoste în suflet acolo unde tronează mândria, ura și razbunarea.

Va felicit pentru reuțita acestei opere, și dorim multe asemenea realizări.

Cu stimă

Viorel Darie

Mulțumim, Doamna Mihaela Rascu, pentru aprecierea acestui basm, care, de bună seama, am dorit să fie cât mai frumos. Frumos înainte de toate. Dar aprecierea unei opere o fac cititorii, și, mă bucur că v-a plăcut ce am postat până acum. Partea mai captivantă a "basmului" de-abia de acum urmează. Mă bucur că sunteți alături de autor.

Cu bucurie

Viorel Darie

Acest episod este consacrat discuțiilor celor mai neașteptate dintre un tată iubitor și o fiică sclipitoare în frumusețe și spirit. Cadrul discuției, un observator astronomic, este un loc de detașare de cele cotidiene, pentru comuniune cât se poate de afectuoasă între tată și fiica sa. Aflăm cum un tată, chiar în intențiile sale cele mai bune, poate pregăti o soarta nefericită copilului său. Dar, sclipitoarea în inteligență Kromia reușește să întrevadă pericolului încă înainte de a se produce. Regele Agatos dă mare dreptate fiicei sale.

Mulțumesc Domnului Nicolae Tomescu pentru reliefările de finețe asupra textului, pentru aprecieri în privința decorului cerului înstelat, și aprecierii descrierii aspectului unui observator antic - e drept - închipuit, nu prea documentat, ca și pentru sublinierea apropierii deosebite între rege și fiica sa, abstracție făcând de prerogativele puternice de care era îndrituit suveranul Agatos.

Să urmărim, în episoadele care urmează, ce se va mai întampla cu Pirator, cu Kirvan, fiul regelui Persiei. Și, bineințeles, cu Adoris, care, deocamdată, zace uitat în temnița din Atalya.

Cu stimă

Viorel Darie

Sunt delicioase situatiile relatate, cum ar fi scena cu bărbații și femeile devenite coriști de vază în formatieile tovărășești, dar, mai ales, alaiul cu femeia lui Niculiță și cu cele două fete care duceau costumul popular împrumutat lui Nuțu. Comice sunt si șușotelile despre membrii familiei pădurarului Nicoliță.

Vremuri trecute, dar parcă nu fundamental diferite de ce s-ar putea produce chiar azi în condiții asemănătoare. Este meritul autorului de a recrea, cu fiecare episod, o lume pe care n-ai fi putut imortaliza nici cu filmări, nici cu înregistrări audio, nici prin povestiri multe. Reînvierea scenelor de atunci, este rodul cunoașterii perfecte a societății de atunci de catre autor, este rodul peterii sale de re-imaginare, de repunere în scenă a stărilor de spirit de atunci, încât noi să retrăim parcă situațiile, atunci reale, azi - cam de râs. Să rădem deci, dar să ne gandim ca acea viață, de atunci, era viața noastră, erau anii tinereții noastre.

Cu stimă

Viorel Darie

Frumoasa povetire, scrisa cu haz, multe elemente de autenticitate, in care regasim si timpurile acelea, si oamenii de atunci.

Doar ca branza de oi este actuala si acum ... Ma refer la cea adevarata, nu la cea contrafacuta de prin OBOR

Fără a descrie istoria impresionantă a Ariadnei, fiica regelui Licaoniei, devenită, datorită jocului soartei, soția regelui Agatos, apoi mama giuvaerului de fiică, Kromia, eroina povestirii noastre, fără această descriere, nu am fi putut înfățișa pe deplin farmecul cetatii lui Agatos, portretul regelui Agatos însuși, dar, mai ales, caracterul moștenit de fiica sa, Kromia.

După cum bine intuiți Domnule Nicolae Tomescu, partea descriptivă a romanului se încheie, ne apropiem de acținuea de bază a cărții - dragostea dintre două suflete sublime, Adoris și Kromia, dar și multe evenimente istorice dramatice.

Dar sa nu anticipăm evenimentele, mai bine să așteptam postarea episoadelor care urmează.

Cu stimă

Viorel Darie

Nu atat preotii lui Zeus ne intereseaza in aceasta carte, cat, special, cea a tanarului preot Piratos, personaj care va avea o inraurire importanta asupra actiunii. Piratos n-ar fi avut o ascensiune atat de mare, daca regele Agatos, descoperind calitatile sale fizice si vocale, nu si-ar fi croit un plan cu acest om impozant. Oare ce construieste regele Agatos, folosind impozanta preotului cel mai de seama, tanarul Piratos.

Dupa cum a si sesizat Domnul Nicolae Tomescu, acest Piratos, pe langa calitati incontestabile, are si o restanta la educatie morala: a uitat curand pe batranul preot care i-a oferit adapost, ocrotire, educatie, promovare. Sa fie oare sussesul cauza acestei schimbari la tanarul ucenic ?

Cu stima

Viorel Darie

Aici prezentăm un personaj important pentru acțiunea cărții. Ne deplasăm cu descrierea undeva într-un loc retras, umbrit, de țară, în liniștea unui schit singuratic. Ca să urmărim de la începuturi un personaj foarte capabil, care va juca un rol esențial în carte.

Atmosfera schitului, cu un preot - bunic, omenos, și cu un ucenic sârguincios, deți sărac - puteți zice - e mai degrabă atmosfera dintr-un cătun creștin, decât dintr-un sat condus de preoții antici greci. Cred, totuși, în toată lumea, în situații similare, oamenii se comportă cam la fel, indiferent de religie.

Vă acord dreptate, Domnule Nicolae Tomescu, Dvs deja întrezăriți un rol insemnat acestui Piratos. Dar sa vedem, va avea un rol pozitiv sau negativ ? Ce credeți ? Dar să nu anticipăm, sa urmărim episoadele următoare.

Cu stimă

Viorel Darie

Bunea. În sfârșit un om la nivelul epocii în care se traia in anii 50-60 ! Om cu "viziune" asupra conturului acestei forme de societate, socialismul. Om care avea în sânge spiritul epocii. Știa ca-n palma toate principiile și cerințele societășii care se instaurase peste străvechile așezări sătești. Cu el drumul spre socialist - comunism era limpede, îl vedea deja la orizont !

Culmea este că acum ne pare simpatic un astfel de personaj. Cred că era omenos, chiar bine intentionat. Avea o sarcină grea, sa împace directivele venite de sus, cu inerția, rezistența sătenilor sa se conformeze la toate indicațiile venite de la tovarății de la raion, sau mai de sus. Dar Bunea îi cunoștea, știa exact cum să se conformeze.

Bieții săteni, trebuiau să accepte să joace cum le dictau tovarașii de partid. Norocul lor, ca aceste manifestări "culturale" aduceau destulă socializare, oferind bărbaților pretextul unor "excapade" la bodega satului.

Text de o fermecătoare autenticitate, autorul Nicolae Tomescu este maestru în scenarizarea și descrierea fidelă a unor realități demult apuse, dar încă cu mult farmec pentru cititorul de azi.

Cu stimă

Viorel Darie

După cum se vede mai clar din acest episod, apar forțe noi la orizont care răsar de la Rasărit, din partea puternicilor perși. O forță este cea financiară, știm noi ce poate ea în zilele noastre. Deși, poate, atunci, împărații, ca să subjuge o țărișoară, cereau bani mulți, nu dădeau bani. Dar aici vicleanul bătrân Artaban țese mreje în jurul iluministului rege Agatos, pătimaș al construirii de temple, știind că sacrificând o sumă de bani, fragilul regat din Atalya se va prăbuși, vazând că regele ei nu se poate opri din patima zidirii.

O altă forță care se intrevede asupra regatului lui Agatos, este acest prinț al Persiei, Kirvan (un nume care parcă sună Ivan), care n-o va uita pe fermecătoare copilă Kromia. În mod sigur o va dori, fie de voie, fie cu forța. Vom vedea în episoadele care vin.

Va sunt recunoscător, Domnule Nicolae Tomescu, pentru analiza atentă a textului acestui episod, și sesizarea faptului că se joacă un veritabil șah diplomatic între personajele de vaza, în speță, între regele Agatos și experimentatul viclean bătrân, Artaban, care l-a "citit" bine pe Agatos și joacă magistral, chiar și peste voința lui Arbatis, putred de bogat dar foarte lacom de noi câștiguri.

Cu stimă

Viorel Darie

Serbările antice nu erau lipsite de întreceri care azi le numim sportive. Oaspeții din Persia nu se putea să lipsească de la o asemenea sărbătoare grandioasp, a puterii si a îndemânării celor tineri, viguroși. Episodul, în sine, are rolul lui în creșterea suspansului acțiunii din roman, atmosfera de sărbătoare va facilita unele înțelegeri vare vor urma între regele Agatos și înalții solii persani, având mare determinare asupra acțiunii din episoadele următoare.

După cum ați sesizat deja, Domnule Nicolae Tomescu, vulpoiul acesta batran, Artaban, a descifrat taina prosperității cetătii lui Agatos, acum mintea lui țese planuri mărețe, peste limita de înțelegere a unor oameni neinițiați. Dar asta vom vedea în episoadele care urmează.

Cu stimă

Viorel Darie

Îmi aduc aminte că în China am vizitat o "comună populară", o localitate rurală cu peste 50.000 de locuitori, cu vreo 1000 de tractoare si tot atâtea camioane, a cărei rol era sa aprovizioneze Beijing-ul cu legume.

Cam așa trebuia să fi arătat acele supercomune create de comuniști. Evident, insoțită de toată infrastructura organizatorica, comandată de organele de urmărire a producției, a problemelor sociale, a educației socialiste. Și de aici tot farmecul a acestor relații umane complexe, între diferite foruri și nevele de conducere, în care cei cu firea domoală, supusă, o duceau bine, chiar primeau servicii, case, avantaje meteriale. Vai de cei care se declarau în vorbe sau în fapte impotriva politicii epocii.

Interesente personaje populează descrierile Domnului Nicolae Tomescu, oameni chiar simpatici, bine intentionați, precum tovarășul Bunea, sau Nuțu, tânărul intelectual, care, vrând nevrând, primesc funcții de răspundere în acest amalgam de organizare politică în marile comune socialiste. Descrierea abundă în relatări de detaliu, care, cu cât se străduiesc să descrie mai cu lux de amănunt anumite situații, cu atât acele situatii devin mai universale, se pot aplica oricărui colț de țară din epoca comunistă.

Cu stimă

Viorel Darie