Poezie

... Marilor Iubiri

1 min lectură·8 aprilie 2012

Mediu

Când timpul se va sparge fin,

Și clipele se sting în vin,

Și zilele sunt flori în glastre,

Și tu te aflii printre astre,

Ești soare cald al vieții ce-mi apune,

Și luna nopții ce inima-mi răpune,

Te las să pleci să-ți vezi de viața ta,

Dar scoate-mă te rog din ea,

Căci zâmbetu-ți ce-ntruna mă topește,

Mi-e greu să spun , o altă inimă iubește,

Și ochii dulci pe care îi iubesc,

Chiar de nu vor,adesea mă rănesc,

Și te urăsc, iubesc și chiar doresc,

Printre dorințe m-amăgesc,

Și-o clipă-n viața-mi să mai stai,

O gură dulce să îmi dai,

Ș-atuncea clipa s-o transform în infinit,

Să știi că-ntruna te-am iubit,

N-am încetat și n-o s-o fac vreodată,

Căci ești cea mai iubită fată.

Made by CVC(08.04.2012, h: 03.25)

001.221

Viorel Coman. “... Marilor Iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-coman/poezie/14004887/marilor-iubiri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.