Poezie
pe drumul vieții
1 min lectură·
Mediu
Pe drumul vieții
Mă simt pierdut, mergând prin întuneric,
Către lumină, vrăjit de un miraj feeric,
Cad cioburi și viața mi-e deșartă,
Și sângele-mi țășnește și mă lasă-n baltă,
Prin bălțile-mi de sânge sunt doar un trecător,
Și crucea ce o port, sper să fiu visător,
Ca umerii ce-apasă s-o simtă mai ușoară,
Și rănile făcute, acum să nu mai doară,
Încerc să zbor acuma, dar crucea e prea grea,
Aripile-s tăiate,așa e viața grea,
Dar în genunchi, de poate astăzi să mă târăsc,
Că maine sau poimaine,să zbor,să ma trezesc,
Dar lânga mine astăzi, un trecător sosi,
Te ajut sa-ți duci crucea, el blând iarăși șopti,
Dar crucea e mai grea,simt că mă prăbușesc,
Căci el se apăsa, nu cred că reușesc,
Deci dragul meu acuma,pe loc eu te întreb,
Dacă îmi e mai greu,timpul de ce-l petrec?
Alăturea de tine,viața pare un chin,
- Nu ai altă metodă, Oprește-te puțin,
Pietrele de pe drum cu sânge înrosesti,
Și la semnalul cela,la gongul de final,
Am să-ti rspund de ce , dar doar de reușesti,
Nu e nimic nescris, era un fapt banal.
Made by CVC 20.08.2011, h:15:20
001183
0