Poezie

De Balet

1 min lectură·7 august 2011

Mediu

Un picior întins pe bare,

Ce spre infinit se-ntinde,

Grațios, gânduri desparte,

Din privirile-ațintite,

Dar Privirea se ascunde,

Trupul mlădios apare,

Ascunzând gânduri în mare,

Peste storuri,peste soare,

Și de pasul e nesigur,

Lebăda de ochi se-ascunde,

Viața schimbă tot desigur,

Să privească-n ei pe unde,

Și pe-o mare de cuvinte,

Ce privirea mi le spuse,

Nu vreau să mă-nvăț eu minte,

Mintea mi le îngrădise.

Iar dorința interzisă, de o las acum afară,

Poate toate le mai schimbă, poate doar o să-mi pară,

Și în loc de adevăruri și răspunsuri să găsesc,

Un mister devine mare, nu știu dacă eu greșesc,

Balerina ce dansează și întinde vârful bine,

Nu știu dacă doar se joacă, sau mă joc și eu cu mine,

Pirueta spune totul, dacă vreau, dacă doresc,

Între Iad și Rai acuma, oare unde-am să sfârșesc?

001.228

Viorel Coman. “De Balet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-coman/poezie/13986501/de-balet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.