Poezie

Expozitia de flori

1 min lectură·24 aprilie 2011

Mediu

O privire, o sămânță, ș-apoi crește-un lăstar,

Printre flori, printre lalele, iese un mărgăritar,

Dar prin gânduri trec în grabă, mă socot un trecător,

În ideologii supreme, sunt un simplu visător,

Care vrea să schimbe tot, o zambilă-n trandafir,

Schimbă gândul și privirea doar când ești sub patrafir,

Când Duhovnicul ți-arata, ghiocel bătut de vânt,

Se îndoaie, nu se rupe, asta-i arma : UN CUVÂNT,

Care spus așa cum trebuie, protejând un mic bujor,

Poate duce mai departe, un gând bun pentr-un popor,

Stânjenelul cel albastru coloreaza cerul iar,

Din cerneala lui cea dulce, norii grei iarăși dispar,

Iar narcisa ce se uită, către noi cu-a ei mândrie,

Mântuiește o țară-ntreagă, scumpa noastră Romanie,

Cu-o garoafă, o lalea, un buchet de toporași,

Lângă care contrastează, albul unui iepuraș,

Și când noaptea noastra dulce, vrea acum, încet să vină,

Cu miresme fermecate își întrebă a sa regină,

Despre cum va fi iar ziua,de sunt nori, de e senin,

Tot pamântul nostru este, totdeauna de flori plin.

001.207

Viorel Coman. “ Expozitia de flori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-coman/poezie/13978423/expozitia-de-flori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.