Poezie
Parfum de cafea, (sau istoria viitorului)
1 min lectură·
Mediu
Cu gândul blând, precis, ce lunecă spre seară,
Privind în timp, îmi beau încet cafeaua cea amară,
Dar nu-i a mea, a altcuiva, ea trebuie să fie,
A unui om, a unui neam, o-ntreagă Românie,
Parfumul ei…ce-l simt adesea-n țara mea pustie,
În care văd în jurul meu, necaz și mojicie,
Dar nu era așa, pe-atunci încercau valsul,
Ș-acuma se așteaptă doar, să se-mplinească ceasul,
În care toate să se schimbe fără efort știi bine,
Caci munca pare grea, fără puteri divine,
Și văd acum, la asfințit cum soarele dispare,
Parcă-n pământ , cu el să ia și gusturile-amare.
Made by
Viorel Coman(15.09.2010, h:08.30)
001.367
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Viorel Coman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Viorel Coman. “Parfum de cafea, (sau istoria viitorului).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-coman/poezie/13953652/parfum-de-cafea-sau-istoria-viitoruluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.